Ultimul episod al evocarilor lui Adrian-Silvan Ionescu reinvie lumea pestrita a persoanelor care, in deceniul opt al veacului trecut, frecventau Uniunea Scriitorilor, atmosfera de boema si fratietate din sediul de pe Calea Victoriei, dar si cateva figuri emblematice: regizorul Jean Georgescu si poetul Tudor Arghezi. Finalul reda ultimele trei strofe dintr-o poezie inedita semnata Tudor Arghezi si daruita maestrului Silvan. (Marcela Gheorghiu)
Imi povestea tata ca, odata, se afla la Capsa cu Jean Georgescu si cu alti cativa cunoscuti. Regizorul a comandat o portie de telemea. A inceput prin a taia o feliuta subtire dintr-o latura si a mancat-o, apoi a procedat identic dinspre latura urmatoare si tot asa din toate partile. Cand a venit nota de plata, care, oricum, nu era deloc piperata, Jean Georgescu i-a spus chelnerului: "Branza n-o treceti, pentru ca nu s-a consumat!". Neincrezator, ospatarul a inceput sa cerceteze bucata de branza pe toate partile: "Nu s-a consumat?" "Nu, domnule, nu s-a consumat." "N-ati luat deloc?". "Nu, domnule, nu vezi ca e neinceputa?". Nu stiu cum s-a terminat povestea, dar, oricum, maestrul n-a vrut sa plateasca telemeaua. Jean Georgescu era, cel putin din punctul de vedere al mancarii, un frugal si un sobru. Traise foarte greu in Franta. In tinerete, petrecuse ani de zile in aceasta tara - a fost greseala lui aceea de a se intoarce putin inainte de razboi in Romania -, izbutise o cariera frumoasa, dar pana la realizarea plenara facuse uneori foamea. Spunea intr-un interviu: "Ieri n-am mancat, alaltaieri n-am mancat, astazi inca n-am mancat si e ora pranzului, maine oare voi avea ce manca?". Asa trecea timpul pentru el. Tot tata povestea ca, atunci cand faceau film la scoala de cinematografie, Jean Georgescu nu manca decat morcovi. Toata viata a trait intr-un bloc din Piata Sf. Gheorghe, vizavi de biserica, pe o scara foarte