Plec după ora zece seara. Troleibuzul aglomerat cu muncitoare ieşite din schimb. Ajung prea devreme, totuşi Sforţeştii au venit înaintea mea. El sare să-mi ducă geamantanul, ne sprijinim de un ghişeu închis şi spunem cât ne-am chinuit fiecare, să-l batem la maşină, cu volumul lui. Trece prin hol doamna R., cu o perucă albă şi cârlionţată care o face să semene cu unul din fraţii Marx. În tren e bine, se aud zgomote înfundate de vagon de dormit, însoţitorul duce câte o sticlă de pepsi, aerul e ca vata, mă culc, adorm. La Bucureşti, tot frumos şi tot frig. Ajuns pe Spătarul Milescu, Sorin îmi face o cafea şi îmi dă o felie de tort cu nuci, ca la Margina, rămas din ajun, când împlinise 43 de ani. Schimbăm cărţi, îmi dă dactilograma, intră domnul Titel şi spune cât de cumsecade a fost tata ca funcţionar superior. Plec spre facultate, unde intru în sala de consiliu când Crohmălniceanu îşi citeşte referatul despre metodele noi în critică. Mă întâmpină amabili, pe muţeşte, Eugen Simion, patronul întâlnirii, Manolescu, Papahagi, Gabriel. Crohmălniceanu vorbeşte despre metode ca de nişte jucării care se strică şi atunci îţi sare câte un arc în nas. După el, Mircea Zaciu, despre siuaţia literaturii în licee, halul în care au adus-o noile programe. Discuţii. Ianoşi vrea mai mult istorism şi mai mult context. S-a pregătit de acasă şi nu ştiu cum a reuşit să bată la maşină pe nişte fâşii înguste şi lungi. Paul Cornea despre ce lipseşte în filologia noastră, foarte competent. Ion Pop de la Cluj, înalt, frumos ca un centru înaintaş, sobru, îi spune lui Crohmălniceanu să nu mai ofteze după critica totală, aşa ceva nu poate exista. Dan Grigorescu, exoftalmic, grav, puţin pedant, vioi şi spiritual în scurte altercaţii amicale cu Paul Cornea, Marin Mincu, tânăr, blond, cârlionţat ca peruca doamnei R., are accent italian apăsat. Nu spune prostii. Intră Cioculescu, primit cu rumoare afect