O bună parte dintre ştirile care ni se servesc zilnic în ziare şi la televizor au drept subiect infractorii şi infracţiunile. Cotidianele au pagini întregi de "cronică neagră", telejurnalele le acordă un spaţiu important (uneori, chiar se deschid cu astfel de ştiri, lăsînd pe planul al doilea şi reforma, şi politica, şi grevele), PRO TV are chiar o ediţie "specializată" în aşa ceva (Ştirile de la ora 17). Crimele, violurile şi tîlhăriile de tot felul stîrnesc curiozitatea marelui public mai peste tot în lume, aşa încît orice ziar sau post de televiziune care vrea să aibă audienţă trebuie să satisfacă această "plăcere" a cititorilor şi telespectatorilor. E inutil să discutăm acum de ce se întîmplă aşa; sociologii şi psihologii au găsit multe şi nuanţate explicaţii pentru dorinţa maselor de a citi / vedea, cu cît mai multe detalii, episoade senzaţionale din viaţa de toate zilele. Cert este că nici ziarele comuniste nu se sustrăgeau impulsului de a relata asemenea cazuri: Scînteia şi România liberă aveau rubrici "de gen", dar le plasau sub umbrela ideologico-educativă a vremii, căci relatarea cazului era urmată totdeauna de o concluzie moralizatoare, din care reieşea că infractorul şi-a primit pedeapsa cuvenită. În România de tranziţie, prezenţa masivă a unor asemenea subiecte în presă a fost "inaugurată" de Evenimentul zilei în anii săi de început. De altfel, succesul rapid pe care l-a înregistrat s-a bazat tocmai pe asemenea ştiri: cîte indignări a generat Ev. z. pentru că scria cu precădere despre violuri, crime, bătăi, găini cu mai multe picioare ş.a.! Ziarele care se considerau "serioase" l-au privit de sus, intelectualii l-au desconsiderat, clasa politică l-a etichetat "ziar de scandal", dar în vîltoarea indignărilor, nu o dată ipocrite, mai nimeni n-a deschis ochii asupra unui fapt incontestabil: pornit de la cîteva zeci de mii de exemplare, ziarul a atins