Daca nu era partidul comunist, nu stiam nici pana in ziua de azi nimica despre fauna din America si nu puteam sa vorbesc cu dumneavoastra la un pahar de vin despre asta. Da' serviti. Noroc! Dom' Radu, e adevarat ca acolo-s cai salbatici? Dom' Radu, eu am fost prost la scoala. Mie mi-o placut tare mult caii si fugeam de la scoala, ca sa ma duc pe deal cu ei. Ma rugam cu lacrimi in ochi de nenea Vasile Butnaru, il stii matale, ca sa ma lase la cai. Asa ca n-am facut decat sase clase. Pe urma am intrat direct la CAP, "conducator de atelaj", adica, intelegeti, carutas. Da' vad ca nu va indemnati deloc. Hai noroc! Da, tare mult mi-o placut caii! Si-n armata: la inceput am fost catalar, dar pe urma s-au adus doi cai la unitate. Cand am vazut eu asa, m-am dus direct la maior si i-am spus: Tovarase maior - stiti, asa se zicea atunci - va rog pe toti Dumnezeii pe mine sa ma dati la cai. Si la cai am ramas pana la sfarsitul armetii. Dar sa ma intorc la ce voiam sa spun. Intr-o zi dom' director Cotea ma opreste si-mi zice: "Mitica, trebuie sa faci opt clase. Asa a venit un ordin". Stiti, toti membrii de partid trebuiau sa faca opt clase si, pe langa ei, am facut si noi, carutasii. Asa ca ne-am dus la scoala. Profesorii ne vorbeau cate si mai cate, noi ascultam, care putea scria si in caiet. Eu mai mult stergeam tabla. Dom' director mi-a zis: Mitica, tu sterge tabla. S-o stergeam ca la mama ei. Ma ridicam cu ghiciusca sub brat, ca eu nu las niciodata ghiciu' din mana, si mergeam la tabla. Buretele era ud si tabla, nu stiu cum, moale. Ma iertati ca nu stiu sa ma exprim, dar tare imi place sa sterg tabla. Si lectiile imi placeau. Cand ne spunea dom' director cum i-am batut noi pe turci, cum s-o iubit Eminescu cu una, Veronica. La ascultat era mai greu. Cand se uita profesoara de franceza in caiete - ea o fetisoara slabuta, saraca, de ziceai ca mananca numai rabdari prajite - eu ma