Indiferent de guvernul aflat la Palatul Victoria, instabilitatea fiscală a fost de mare clasă în România. Codul Fiscal din 2003 a fost modificat până acum prin 31 de acte normative, care mai de care mai stufoase, punând mediul de afaceri în dificultate. Contabilii s-au năucit în hăţişul legislativ, iar patronii îşi bat capul cum să ţină pasul cu schimbările fiscale.

Din 2003 şi până acum, cea mai importantă lege fiscală a României - Codul Fiscal - a suferit numeroase modificări. De cele mai multe ori, legea de căpătâi a firmelor româneşti a fost modificată prin ordonanţe de urgenţă, majoritatea intrând în vigoare fie la câteva luni sau, mai nou, la doar câteva zile de la publicarea în Monitorul Oficial. Legea nr. 571/2003, cunoscută drept Codul fiscal, este un act normativ stufos, de aproximativ 400 de pagini de format A4, scrise într-un font normat. Pentru omul de rând este dificil şi să lectureze acest număr de pagini, dar să mai şi reţină exact cum trebuie să procedeze un întreprinzător privat pentru a nu încălca legea. În ultima perioadă, oamenii de finanţe, consultanţii şi contabilii au făcut un adevărat „sport naţional“ din lecturarea modificărilor aduse Codului Fiscal, iar investitorii, fie că este vorba de cei români sau străini, cu greu pot să-şi planifice afacerile în România pe termen lung.

„Noi nu puteam să ne facem un plan de afaceri pe termen mediu şi lung, din cauza inconsecvenţei legislaţiei fiscale din România“, a spus în urmă cu ceva vreme reprezentantul Consiliului Naţional al Întreprinzătorilor Particulari Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), Valentin Cristea. La un forum organizat anul trecut în Craiova, experţii contabili practicieni se plângeau de desele modificări ale legislaţiei fiscale, în sensul că nici nu intră bine în vigoare un act normativ că mai apare unul care îl modifică sau care modifică alte prevederi deja exis