O dată la patru ani, sportul românesc inventează eroi cu poveşti de viaţăuluitoare. Răzvan Martin (20 de ani) a cucerit bronzul în concursul de haltere, categoria 69 kg, pierzând argintul chiar la ultima aruncare a greutăţii peste umăr. Provenit dintr-o familie foarte modestă, sportivul clujean a fost obişnuit cu greutăţile şi a recunoscut că medalia obţinută îi va schimba traiul necăjit pe care l-a avut în copilărie. O dată la patru ani, sportul românesc inventează eroi cu poveşti de viaţăuluitoare. Răzvan Martin (20 de ani) a cucerit bronzul în concursul de haltere, categoria 69 kg, pierzând argintul chiar la ultima aruncare a greutăţii peste umăr. Provenit dintr-o familie foarte modestă, sportivul clujean a fost obişnuit cu greutăţile şi a recunoscut că medalia obţinută îi va schimba traiul necăjit pe care l-a avut în copilărie.
“Ce să zic, frate? Medalia asta de bronz îmi va schimba viaţa! O să-mi iau şi eu o casă ca lumea. Dar uită-te la medalie mai de-aproape. Palma asta plină de bătături m-a scos din foame!”, a recunoscut, onest, Răzvan Martin, la o oră după concursul de la complexul ExCel din Londra. Din partea statului, halterofilul va încasa 42.000 de euro pentru performanţa sa, plus că va intra şi în posesia unui automobil: “Stai, că n-am permis! Sper să-l iau repede”.
“Frate, eu am avut o viaţă chinuită! Tata, Dumnezeu să-l ierte, a murit când eu aveam 3 ani. Apoi, pe la 6 ani, am plecat de acasă, pe străzi! Mama n-avea bani să plătească facturile... Nici nu vreau să-mi aduc aminte. Ce voiai să fac? Am ajuns pe la Bistriţa, am trăit într-o bază sportivă. A fost o vreme nenorocită, când mâncam de pe jos”, istoriseşte Răzvan. Erau timpuri negre, fără pic de speranţă. “Uite că am supravieţuit prin ambiţie şi Cel de Sus m-a recompensat cu vârf şi îndesat”, spune el. Mai târziu, a fost atras de haltere: “Îmi plăcea sunetul ganterelor când atingeau pa
