În România anului 2012 există încă comunităţi care trăiesc ca în Evul Mediu. Este cazul unei familii de rromi de lângă Arad.
Poveştile descoperite printre cei care trăiesc la limita sărăciei, în coloniile de ţigani, sunt halucinante, dureroase, şocante, dar desprinse din România reală. În localitatea Şimand, aflată la 30 de kilometri de Arad, există o familie cu care soarta a fost crudă. În casa de chirpici a familiei Iovanovici se derulează, de ani buni, o adevărată tragedie. Unul dintre copii, Cosmin, care acum a ajuns la vârsta de 23 de ani, îşi duce traiul legat cu lanţul de pat. Suferă de o boală psihică rară şi are tendinţa să se automutileze.
„Am multe probleme cu el. Are handicap de gradul I. Nu am ce să fac, trebuie să îl ţin legat. Când îl apucă crizele, îşi rupe hainele, se automutilează, îşi face rău. Îi dau calmante, dar nu am posibilitatea să cumpăr tot timpul", a declarat tatăl băiatului, Ioan Iovanovici, cunoscut în colonie ca şi „Aţa".
GALERIE FOTO
Fără speranţă, fără viitor
Cosmin nu vorbeşte. Stă întins într-un pat şi râde, fără să ştie prea multe din ce înseamnă viaţa dincolo de limitele patului din care nu se dă jos, dincolo de graniţele zidurilor de chirpici. În casa lui Aţa geamurile nu se deschid pentru aerisire, aşa că mirosul este aproape insuportabil. Pe faţă şi pe corpul băiatului sunt urmele provenite de la crize. Părinţii povestesc că acesta îşi smulge, pur şi simplu, carnea de pe el. „Ce viitor să aibă? Nu are niciunul. Cât trăim noi, avem grijă de el aşa cum putem. Ce se va întâmpla după, Dumnezeu ştie", povesteşte Aţa.
Ioan Iovanovici este nevăzător şi trăieşte cu o pensie de handicap de 822 lei. Măria, soţia acestuia, primeşte pensia de întreţinător pentru Cosmin. „Nu ne ajung banii. Trăim de pe o zi pe alta. Nici medicamente nu putem lua tot timpul. Cosmin nu s