Murray a câştigat primul set în tie-break, l-a adus pe Djokovici şi în setul 2 la joc decisiv, e 2-2 şi serveşte Andy.
Înainte să înceapă bătutul mingii de pământ, de undeva din spatele lui vine un fulg alb, desprins probabil din aripa lui Federer, în semifinala pierdută pe acelaşi teren în faţa lui Andy Murray, şi ridicat acum de briza australă.
Scoţianul zburător priveşte fulgul cu răceală, se simte deranjat de această imponderabilă a soartei,venită să-i rupă automatismul concentrării.
Îl prinde în palmă şi îl aruncă dispreţuitor în spate, de unde îl ridică un copil de mingi.
Din clipa aceea, Murray pierde 5 puncte şi mai face doar unul - Djokovici câştigă tie-breakul cu 7-3. În seturile 3 şi 4, lui Andy nu-i mai iese aproape nimic, toate mingile în banda fileului sau la tuşă cad în defavoarea lui.
Djokovici îl execută sec, 6-3, 6-2.
Oare ce s-ar fi întâmplat dacă Andy săruta fulgul şi îl băga în buzunarul drept al şortului? Fulgul care te alege în zbor e semn de noroc. E talismanul pe care ţi-l lasă, ca să te ajute la greu, regina lebedelor, după ce ai salvat-o de la moarte.
Sau, cel puţin, aşa cred că ar fi trebuit să-şi spună Andy, să încerce să convertească neprevăzutul în bun augur.
Nu vreau să spun că Murray merita să câştige. DJ Novak a fost cel mai bun, cu adevărat nr. 1 mondial, intrând, cu acest al 6-lea Grand Slam, în lumea legendelor tenisului din toate timpurile.
Voiam să spun doar că încrâncenarea prea rea a dorinţei de victorie poate să te facă să nu mai simţi delicateţea şi inefabilul.
Şi atunci eşti mort.
Murray a câştigat primul set în tie-break, l-a adus pe Djokovici şi în setul 2 la joc decisiv, e 2-2 şi serveşte Andy.
Înainte să înceapă bătutul mingii de pământ, de undeva din spatele lui vine un fulg alb, desprins probabil din aripa lui Federer, în semifinala pierdută pe acelaşi t
