Personaje:
Edith Jackson
Sam Jackson
TABLOUL 5
Edith: Încep să fiu şi eu tot mai îngrijorată. Să nu i se fi întâmplat ceva. Ar fi îngrozitor să fi avut un accident şi acum să zacă într-un şanţ. Să nu dăm drumul la ştirile de la televizor?
Sam: De ce nu?
Sam dă drumul la televizor.
Sam: Pe canalul ăsta sunt numai telenovele, ăsta transmite numai muzică clasică... Ce aiureală ascultă unii... A! Am găsit.
Crainic: O coliziune în lanţ s-a produs chiar la intrarea în Barintown. Peste zece maşini au fost avariate. Din fericire, nu se înregistrează nici o victimă. Recomandăm şoferilor multă prudenţă...
Sam închide televizorul.
Edith: Am spus eu! A avut un accident.
Sam: N-ai de unde şti.
Edith: Aşa îmi spune mie inima!
Sam: Hai, linişteşte-te! Bine că nu s-a inregistrat nici o victimă.
Edith: Da, dar întâlnirea noastră a fost ratată.
Sam: Poate că totuşi apare...
Edith: De ucigaşul ăla n-au spus nimic...
Sam: Poate că au spus mai înainte.... Sau, poate că au spus după... Vrei să mai dau drumul la televizor?
Edith: Totul e posibil. Eu, în locul tău, tot aş da un telefon la poliţie,
Sam: Inutil, draga mea, inutil... Mai bine am face o carte.
Edith: Nu mai am chef de nimic.
Sam: E drept, şi mie mi-a trecut chiar şi foamea...
Edith: M-a apucat o durere de cap groaznică.
Sam: Ia un măr. Îţi ia durerea cu mâna.
Edith: Chestia asta e o invenţie a chinezilor, ca să-şi vândă merele. Au un marketing de speriat,
Sam: Ai uitat de Cora? Şi pe ea o apucase durerea de cap chiar după primul fel. I-am dat un măr să-l mănânce şi n-a mai simţit nici o durere. A băgat pe urmă în ea ca şi cum scăpase dintr-un lagăr de concentrare. A plecat de la noi noi atât de fericită...
Edith: O nehalită! Mi-a părut rău că am invitat-o. Mânca aşa de ur