Gică Popescu și-a dorit din copilărie să joace la Universitatea Craiova și la națională. Când era școlar, se antrena cu bunicul la poarta de tablă a casei din Calafat

A câştigat Cupa Cupelor cu Barcelona, Supercupa Europei şi Cupa UEFA cu Galatasaray. A jucat la trei Campionate Mondiale şi la două turnee finale de Campionat European. A fost desemnat de 6 ori cel mai bun fotbalist al României, într-o epocă dominată de Hagi. A fost căpitanul echipei naţionale şi al uneia dintre cele mai mari echipe ale istoriei fotbalului: Barcelona.

Cea mai frumoasă oră

Cum era Gică Popescu în copilărie? Povesteşte chiar el, în cartea biografică „Gică Popescu – VIAŢA MEA”, apărută în 2003 la editura „Edigold”. Ce spune acolo Gică? „Am fost un copil cuminte şi, îmi aduc aminte, destul de timid. Disperat după mingea de fotbal, încă de atunci. Visam să joc la Craiova şi la echipa naţională. Mereu îl ţineam pe bunicămiu după mine… Era singurul care-mi făcea plăcerea de a sta în poarta de tablă a casei noastre. Strada, lungă şi lată de tot, era şi ea numai bună ca să încingi miuţe.

Duminica mergeam cu ceilalţi băieţi pe terenul de bitum de la Şcoala numărul 2, eu învăţam la Şcoala numărul 1, şi acolo erau meciurile cele mai adevărate. La noi la şcoală terenul era mai mic, dar şi acolo jucam mereu. Plecam în fiecare zi cu o oră înainte să înceapă cursurile şi în ora aia mai încingeam o miuţă. De fapt, acea oră dinaintea celor de şcoală era cea mai frumoasă dintre toate… Mă întorceam de la şcoală şi, la lumina becurilor din curte, îi mai trăgeam bunicului de câteva ori la poartă. Cred că i-ar fi plăcut să mă vadă fotbalist. Dar a murit când eu aveam 12 ani… Aş putea spune că el a fost antrenorul meu din copilărie”, îşi aminteşte Gică Popescu.

Antrenament prin viscol şi ger

Dar ce-şi amin teşte cel care l-a pregătit la grupa de copii a Dunării Calafat pe Gică Pop