Chiar dacă în anii `80 era fotbalist profesionist la UMT Braşov, Aurel Giurgea s-a îndrăgostit iremediabil de artele marţiale

A început să practice artele marţiale în anul 1982, la Braşov, pe când practica cu destul succes fotbalul.

Mentorul său a fost profesorul Tudorel Simion. Nu a putut renunţa imediat la fotbal şi a făcut mulţi ani, în paralel, fotbal şi karate.

„Nu puteam da cu piciorul fotbalului pentru că era marea mea dragoste, dar eram angajat şi la UMT Braşov. Un văr de-a meu mi-a făcut cunoştinţă cu profesorul braşovean Tudorel Simion. M-a convins pe loc să vin la sala de antrenamente", povesteşte cu emoţie, Aurel Giurgea.

Focşăneanul a reuşit în cariera sa de sportiv să ia trei medalii la Campionatele Naţionale de Karate: două de argint şi una de bronz.

Giurgea spune că, în ciuda condiţiilor precare de pregătire din acele vremuri, tinerii care veneau la sala de antrenamente erau mult mai dedicaţi artelor marţiale decât cei de astăzi:

„Ne pregăteam de cele mai multe la lumina lămpii de gaz sau de la cea a lumânării. Înainte de 1989 se lua lumina după ora 20.00, aşa că eram nevoiţi să lucrăm mai mult pe întuneric. Am strâns din dinţi şi rezultatele s-au văzut", povesteşte Giurgea.

A fost trimis în mină

Aurel Giurgea a avut de-a face şi cu Securitatea. În anu1987 a fost trimis în şomaj de conducerea fabricii unde era angajat, UMT Braşov, pentru că a participat la mişcarea de protest împotriva Partidului Comunist.

„M-au trimis atunci la mina de la Uricani. Am stat câteva zile şi am fugit în Bucureşti. Mi-a fost teamă că voi fi urmărit de Securitate, dar nu m-a mai căutat nimeni. Am continuat să fac arte marţiale în Bucureşti. Aurel Pătru mi-a fost antrenor şi am învăţat multe de la el. Asta se întâmpla între ani 1988 şi 1990", îşi aminteşte maestrul.

În 1990 s-a întors în Focşa