Acum 200 de ani, mica localitate de astăzi număra mai mulţi locuitori decât oraşul care azi este reşedinţă de judeţ. Satul Săcărâmb este singura localitate din Hunedoara unde în epocă venea să susţină concerte chiar Orchestra Filarmonicii din Viena.
Imediat după Certej, dacă apuci la dreapta, abătându-te de la drumul principal care merge spre Hondol, dai peste un şarpe de asfalt care-ţi roteşte volanul maşinii în volte isterice stânga-dreapta. Urcuşul nu durează mult. În circa 15 minute se poate pătrunde într-un spaţiu care păstrează în fibrele sale memoria aproape intactă a unei epoci apuse. La Săcărâmb, vizitatorul de azi poate păşi pe drumurile bătătorite acum un veac şi jumătate de civilizaţia austro-ungară. Interesesul acesteia pentru zăcămintele de aur şi de minerale aflate la Săcărâmb au lăsat urme vizibile şi astăzi.
Relicve
În epocă, Săcărâmbul era un veritabil El Dorado, un oraş pan-european cu italieni, cehi, nemţi, austrieci şi români reuniţi sub blazonul meseriei de miner. Săcărâmbul a fost un oraş minier unic în lume, pe teritoriul căruia au fost descoperite peste 100 de tipuri de minerale, două dintre ele fiind unice în lume, altele cinci fiind identificate doar în Africa de Sud. Nu trebuie uitat nici că în acest colţ de lume, acum 150 de ani, Filarmonica din Viena a ţinut un concert. Caracterul de fostă localitate cosmopolită a Săcărâmbului a rămas vizibil. Vizitatorii pot admira „biserica trăznită“, aşa cum o numesc localnicii, care a fost o biserică greco-catolică zidită în 1800 şi distrusă de către un trăznet 170 de ani mai târziu.
Ruinele ei veghează încă localitatea de pe creasta pe care a fost aşezată. Cea mai veche biserică este însă Biserica Romano-Catolică, zidită în 1777, a cărei mobilier datează de mai bine de 100 de ani. În această biserică se poate vedea altarul Sfintei Varvara, protectoarea minieri
