Acum regret că am cedat unor presiuni şi mi-am botezat copii la biserică şi că, din prietenie, am cedat unor rugăminţi şi am acceptat ca eu şi soţia mea să fim naşi de botez şi de cununie. Am fost ipocrit şi am acţionat din slăbiciune împotriva convingerilor mele. Dar mă conslolez cu faptul că măcar am ajutat nişte prieteni. Deşi, în mod normal, nu ar fi trebuit să simt că dacă refuzăm, o să fim priviţi ca nişte supecţi de acum încolo.
Apărătorii fundamentalişti de rasă intelectuală ai îndoctrinării religioase ortodoxe îl parafrazează, hilar, pe Ion Iliescu: "comunismul a fost bun, oamenii l-au aplicat prost şi liderii au fost nişte nemernici". Prin analogie, ortodoxia, deşi e sublimă, nu ne mântuieşte fiindcă oamenii o aplică prost, iar clerul este corupt şi compromis în mare parte, de sus şi până jos.
Eu văd aici o cu totul altă cauză: şi comunismul şi doctrina religioasă au eşuat pur şi simplu pentru că sunt împotriva firii umane. Nu funcţionează pentru că pur şi simplu omul este făcut altfel decât vor ă ne manipuleze unii să credem. Şi hai să lăsăm creştinismul ăla sublim din Biblie, că nu acela se aplică turmelor de enoriaşi. Tot aşa cum între Karl Marx şi Lenin, Stalin et. Co. este o distanţă uriaşă. La fel cum este o discrepanţă şi între credinţă şi religie.
În teorie sublimă, dar în practică cu nimic mai prejos decât orice doctrină politică (tabuu-uri, prejudecăţi, manipulări şi exploatarea slăbiciunilor umane), religia controlează mase mari de oameni într-un anumit scop. Mecanismul este extrem de simplu. Se interzice omului ceva ce se ştie dinainte că omul nu se va putea abţine să facă, pentru că este în firea sa. Omul, deşi ameninţat cu tot felul de pedepse - de la excomunicare, izolare socială, stigmatizare, hărţuire şi până la iad - va face tot ce-i stă în fire (ca şi popa), dar pe ascuns. Astfel, sub ameninţarea pedepsei,
