Tradiţia împodobirii bradului şi a casei cu crenguţe de brad este un obicei preluat pe la jumătatea mileniului trecut de la triburile germanice, bradul simbolizând prin forma sa triunghiulară Sfânta Treime, iar podoabele cu care acesta este împodobit semnificând cunoaşterea şi bogăţia, asemeni pomului sacru din Grădina Edenului, în care se găseau merele – fructele cunoaşterii.

Istoria bradului de Crăciun

Se cunoaşte foarte puţin faptul că şi dacii aveau un cult pentru brad, dar cu înţeles total diferit: bradul era un copac ritual tăiat la nunta sau la moartea cuiva. Obiceiul încă se păstrează în regiuni din Oltenia şi sudul Banatului. Astfel, în cadrul ritualului de înmormântare, bradul reprezenta ’’nunta” mortului cu divinitatea şi natura.

Bradul, împodobit în vechime cu fructe, flori, nuci poleite, lumânărele şi panglici simboliza pomul vieţii, arborele fertilizator, de bun augur. Simbolul bradului se regăseşte în foarte multe piese de artă populară, precum covoarele, ştergarele şi iile.

Împodobirea bradului în zilele noastre

În zilele noastre, împodobirea bradului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atât în mediul rural cât şi urban, odată cu aşteptarea în seara de Ajun a lui Moş Crăciun. În povestirile părinţilor noştri, de cele mai multe ori bradul era adus de Moş Crăciun, atunci când copiii dormeau. Sau în locul lui Moş Crăciun nu apucau să vadă decât bradul trecând pe sub fereastră.

Din plastic sau natural, miniatural sau imens, bradul nu lipseşte din nici o casă (case cu copii) în Sfânta seară a Crăciunului şi cu o nerăbdare crescută aşteptăm cu emoţie momentul magic al împodobirii bradului.

Beteala, globurile colorate ce sclipesc în lumina lumânărilor şi a luminiţelor ce dau parcă viaţă bradului, steaua vestitoare a Naşterii Domnului Iisus urcată în vârful bradului, îngeraşii care ne îndeamnă