Slavă Domnului că până la Paşti mai sunt vreo şapte luni! Altfel, aşa-zisul Congres extraordinar al PSD, în realitate o imensă crăpelniţă electorală de vorbe şi lozinci, ar fi lăsat ouăle fără roşul indispensabil funcţiei lor de ciocnire. Pe vremuri, în preajma Congreselor PCR, se consuma atâta roşu că trebuia suplimentată producţia prin înalt decret prezidenţial. Aflându-ne însă în economia de piaţă, Congresul PSD a avut la dispoziţie cât roşu a fost necesar pentru ca să treacă drept reuniunea unui partid de stânga.
PSD ar trebui dat în judecată pentru însuşire ilegală de culoare. Roşul trimite la un partid al celor mulţi şi amărâţi. E PSD-ul de azi, formaţiunea baronilor locali şi centrali plesnind de osânză valutară, proprietari de vile şi judeţe, un partid al celor mulţi şi amărâţi?
Răspunsul ni-l dă tocmai această paranghelie pe cât de inutilă, pe atât de revoltătoare, dacă ne gândim la miile de oameni aduşi cu arcanul, la Bucureşti, de primarii biciuiţi de feudalii din fruntea consiliilor judeţene şi la suma imensă cheltuită pentru o manifestare electorală grandomană într-o ţară în care nu mai sunt bani pentru pensii. În sală şi la tribună a fost şi Ion Iliescu. Mircea Geoană, în discursul său, a ţinut să-i aducă un elogiu celui pe care l-a dat în brânci din fruntea partidului. Roşul risipit cu dărnicie la reuniunea PSD îşi găseşte astfel o explicaţie. În discursul final, Mircea Geoană a ţinut să-i confere lui Ion Iliescu statutul de Deng Xiao Ping al PSD român:
"Domnul Iliescu este un exemplu de preşedinte al tuturor românilor şi n-am să ezit, după ce, cu voia dumneavoastră şi a bunului Dumnezeu, voi câştiga încrederea românilor, să-i cer sfatul şi să îl rog să continue să vegheze asupra partidului pe care l-a fondat, alături de Adrian Năstase şi alături de toţi colegii care sunt aici!".
Mircea Geoană a vrut astfel să-i