Pentru tricolori, calificarea in sferturile de finala ale Campionatului European reprezinta o performanta laudabila. Pentru Gica Hagi, cel mai bun fotbalist roman al secolului, Euro 2000 este un final de cariera lamentabil Este pentru a patra oara cind echipa Romaniei ajunge intre primele opt echipe participante la un campionat european de fotbal. La primele doua situatii de acest gen, turneul final se disputa in patru echipe, semifinale si finala. Prima editie, cea din 1960, denumita de fapt "Cupa Natiunilor", a fost boicotata de majoritatea natiunilor glorioase ale fotbalului de pe continent. Romania a reusit sa elimine (greu) Turcia si a pierdut in sferturi cu Cehoslovacia, la un umilitor scor de 0-5. Apoi, in 1972, echipa lui Dobrin si Dumitrache a ajuns din nou in sferturi, dupa o remarcabila evolutie intr-o grupa cu aceiasi jucatori cehoslovaci, dar a pierdut o tripla mansa de foc impotriva reprezentativei Ungariei, inca o forta in fotbalul european, ratind o prezenta in turneul final al primelor patru, din Belgia. A urmat "Franta 1984", cu minjii lui Mircea Lucescu, editie la care Romania a ajuns intr-un turneu final de opt, dupa ce a luat trei puncte din patru Italiei, campioana mondiala a vremii. Atunci, pe terenurile franceze, jucatorii nostri au realizat doar o remiza cu Spania, pierzind in fata Germaniei si Portugaliei. Desi aflat la un an de la debut, folosit cind titular, cind pe final, adolescentul Gica Hagi crea, inca de pe atunci, o impresie deosebita, lasind sa se intrevada fabuloasa sa cariera ulterioara. Am facut aceasta incursiune in istorie pentru a ajunge la momentul Hagi 2000. In ciuda datelor istorice, performanta obtinuta de tricolori la turnirul din Belgia si Olanda este cea mai buna din istoria participarilor noastre la aceasta competitie. Am mai fost noi in octetul european, dar acum, pentru acest lucru, a trebuit sa cistigam o grupa infe