Nu ştiu cât de mult a trudit Liviu Negoiţă la formarea noului cabinet. Cert este că, în mod de-a dreptul surprinzător, lista lui seamănă aproape ca două picături de apă cu cea a lui Croitoru. Dacă ar fi fost în clasă şi ar fi dat un extemporal, cu siguranţă că profesorul n-ar fi putut fi convins că Liviu n-a copiat de la Lucian şi, ca să dea o notă de originalitate lucrării sale, a trancris greşit câteva nume.

Şi, poate că nu întâmplător, unul dintre acestea a fost cel al lui Gabriel Oprea. Pentru proaspătul general de intendenţă cu patru stele, ceea ce i se întâmplă e un semn că pământul e rotund. Adică a ajuns de unde a plecat. La începutul anului PSD-ul făcea din el o vedetă, alegând Internele în detrimentul Finanţelor şi desemnându-l ca ocupant al portofoliului. N-a rezistat decât vreo două săptămâni, timp în care camarazii lui de arme au primit informaţii că s-ar afla în discuţii cu inamicul cu care făcuseră alianţă secretă şi l-au aruncat afară din Guvern, partid şi grup parlamentar. Repunerea pe tapet a numelui său nu face decât să confirme legăturile primejdioase pe care le întreţinea în ilegalitate, dacă mai era nevoie de aşa ceva după spectaculoasa sa avansare din ajunul votului din Parlament.

Oprea este „pălăria” Guvernului Negoiţă. Irimia şi Tabără sunt, practic, lipsiţi de semnificaţie.Unica semnificaţie o reprezintă obstinaţia cu care preşedintele îşi urmăreşte proiectul, nesinchisindu-se de consecinţe şi aruncând întreaga răspundere în spinarea adversarilor săi, de parcă domnia sa n-a consumat niciodată usturoi. Evident că Guvernul Negoiţă ace aceleaşi şanse de a „trece” pe care le-a avut şi Guvernul Croitoru. Aşa că rămâne ca Guvernul Boc cel răsturnat să-şi ducă mai departe crucea simbolică până după turul 2 – singurul care mai poate clarifica ceva.

Nu ştiu cât de mult a trudit Liviu Negoiţă la formarea noului cabinet.