Tunde de o viata. Ingineri, profesori, directori, oamenii de vaza ai comunei sau pe cei simpli. Astazi, chiar daca frizeria s-a inchis, iar vârsta si-a cerut cuponul de pensie, Nicu Buzata nu se lasa invins. E frizer, singurul si ultimul de la Plenita. „Uite acu' venii de la vie... Ma duc in centru, la o bere. Sigur pica vreun musteriu, asa se intâmpla mereu!“. La bustul gol, cu pantalonii suflecati sub genunchi, Nicu Buzata sta in poarta, admirând lungul ulitei, doar-doar l-o vedea cineva. E doar vedeta in Plenita, om important, primul dupa primar, popa, invatator, inginer, doctor si postas... El e frizerul comunei - cel mai bun, unicul si ultimul. „Pai, asta e lucru mare aci: nu e croitor, nu e cizmar, nu e cosar in Plenita... dar sunt eu frizer!“. Se bate cu plama peste burta umeda de transpiratie. Plescaitul sanatos il satisface peste masura. Ii da chef de vorba. „Da' acu' patru ani s-a inchis frizeria. Eu am iesit la pensie, ca mi-o fi ajuns. Nu-i vorba, ma cauta clientii mei mereu. Da' acum acasa, ca pe directori. Ori ma opresc in drum, când ma vad, si-mi dau comanda: Nicule, un tuns!“. Frizerul masoara drumul. Nimic. Se asaza tacticos pe bancuta de pe pod: nu-i graba, mai are timp. Cu grija, pune lânga el o borseta prapadita de piele. „Trusa mea de doctor! Din '56 o am, de când m-am facut frizer. Ia uite aci: pânza de pus la gât, pensula de scuturat, foarfeca, pieptenu' de fier, briciu' sa fasonez perciunii si o lama. Noua, pentru musterii de soi!“. Barbatul scoate din gentuta fiecare obiect, cu nemasurata grija, de parca ar fi niste bijuterii. Le sterge pe-o parte si pe alta, le scutura de nadragii soiosi si le baga la loc, sa nu se piarda. „Mda“, continua multumit de sine, „asta-i lucru mare: sa-ti faci meseria cum trebuie si cu ce trebuie. Asa nu te uita nimeni. De cincizeci de ani, tot de mine stiu oamenii de prin Plenita. Chiar de-au mai vrut unii si alti