Nu este defel greu a gasi motive de critica pentru decizia premierului privind majorarea pensiilor cu 37,5%, la care se vor adauga curand, conform promisiunilor sale, si alte procente. Miza jocului o reprezinta insa chiar sanatatea economica pe termen lung a tarii – expusa unor riscuri incontestabile in schimbul unor avantaje politice pe termen scurt. Gestul releva, pe de-o parte, cat de dependenti de actul improvizatiei politice au devenit pana si politicienii considerati mai degraba cerebrali, iar pe de alta ca responsabilii continua sa evite elaborarea unei strategii macroeconomice pe termen lung. Expertii economici se pot vaita mult si bine, ca degeaba formuleaza avertismente – nu s-a prea recurs la expertiza lor nici in trecut, aceasta fiind avenita doar atunci cand guvernantii trasau pasii necesari trecerii Romaniei dincolo de pragul selectului club european.
Decizia denota o certa maiestrie politica de tip machiavellic, PNL demonstrand ca nu este o simpla jucarie a PSD. Initiativa, "suflata" PD, a avut darul de a-i pune pe democrati in situatia sprijinirii propunerii, acestia prezentand o mentalitate similara – nici ei nu au gasit timp de discutii cu experti economici pentru analizarea consecintelor nefaste ale masurii. Ca atare, un sef de guvern despre care destule voci afirmau ca a ramas in pana de optiuni a demonstrat ca stie sa-si pastraze nervii si aplombul, fortand opozitia – atat cea veridica, cat si cea fictiva, compusa din PSD, PC si PRM - sa reactioneze la un demers inopinat in termenii impusi de el.
Recolta dividendelor electorale s-ar putea dovedi insa nescontat de slaba. Masinarii electorale mai puternice decat cea liberala vor avea grija sa le reaminteasca cetatenilor ca proiectul de lege s-a bucurat de sprijinul tuturor partidelor, evocand apoi retorica aroganta a premierului fata de victimele inundatiilor din 2005, chestionate daca n