Care va sa zica asa: mai intai, s-au "toaletat" (ciopartit, adicatelea) coroanele teilor - pentru a face loc cablaraiei de pe stalpi. Apoi coroanele gata ciopartite devin argument estetic: nu mai sunt frumoase, asa ca hai sa taiem teii de tot!? Sambata, dupa ce-am revazut pentru a treia sau a patra oara filmul american 12 oameni furiosi (12 Angry Men- mai degraba 12 oameni suparati... - 1997, un remake dupa filmul cu acelasi titlu din 1957), o lectie care contine o serie de lectii: de democratie, de jurisdictie, de sociologie, de psihologie etc., gandindu-ma ca as putea sa-mi scriu articolul chiar despre filmul acesta; dupa ce am iesit sa-mi cumpar paine si lapte batut, niste bere plus si un grapefruit, gasind pe drum floarea unei crizanteme albe si 7 bani; dupa ce mi-am facut tabietul de-a lectura cateva pagini, poezii de Cristina Ispas de data aceasta (din volumul Rezervatia, Casa de pariuri literare, Bucuresti 2011), una dintre poezii, mai exact versurile „cand ma trezesc/ petalele florii de mar/ au cazut peste cimentul de ieri" (din poemul „weekend cu prieteni") amintindu-mi faptul ca uitasem floarea de crizantema in plasa; dupa ce-am salvat floarea de crizantema din intunericul plasei si-am pus-o intr-o vazuca, dupa ce mi-am luat micul dejun (mai degraba un fel de brunch, adica nici breakfast/ mic dejun, nici lunch/ dejun-pranz); dupa ce-am spalat vasele murdare de ieri & de azi cu apa calda de la zilnicu-mi ou fiert, am deschis laptopul, mi-am verificat mailurile, apoi am intrat pe Facebook, iar prima postare peste care am dat a apartinut Corinei Bernic, citez: „...cum naiba de dulcele tirg al ieshilor cel blind si linistit poate sa devina brusc atit de feroce incit sa-si devoreze propriul suflet?", intrebarea fiind comentariul la linkul spre un set de poze cu taierea teilor de pe Bd. Stefan cel Mare. Bun. Dau like. Nu la poze - ci la intrebarea retorica a Cori