Regresiv şi agresiv, rasismul antirrom are o recurenţă care riscă să scape de sub control. Ruinate de incompetenţă, instituţiile statului sunt în sevraj, fluturând aiurea mănuşile, înainte de a se prăbuşi în knockout

“Na, lup, ţigan de-a gata” redevine în cultura românească recunoaşterea strămoşească a nevoii unui “ţap ispăşitor” pentru propriile eşecuri, nedreptăţii sociale, rasismului. Un fel de “a da boala-n ţigani”, victimizării celui lipsit de putere.

Ca reacţie firească la declaraţiile extremiste ale unor organizaţii din România referitoare la sterilizarea mamelor rrome, la Iaşi, în 9 februarie, s-a creat un grup de iniţiativă pentru constituirea Alianţei pentru protecţia copilului si mamei rrome. Pagina de protest de pe facebook a strâns, în doar 5 zile, peste 500 de membri, din România şi străinătate, în cvasi-totalitate mame rrome, dar şi taţi şi soţi, ca Grup de suport. Mii de like-uri de susţinere din toată lumea, voci scandalizate şi furioase de mame, mai ales românce şi unguroaice din România, în cunoştinţă de cauză, de aceea mai lezate. Ca autor al articolului “Sterilizarea mamelor rrome – Ghidul rasistului”, am fost invitat să particip la reuniunea găzduită de Biroul Judeţean pentru Romi, în sala Prefecturii Iaşi.

O primă constatare a discuţiilor a fost că, la dezbaterile publice referitoare la sterilizarea mamei rrome n-a fost invitată nicio femeie, nici măcar româncă, doar bărbaţi, cu precădere, politicieni. O altă constatare a fost inexplicabila tăcere a organizaţiilor feministe şi de femei, ca şi a instituţiilor statului abilitate, probabil rămase în stilul românesc de a nu preveni, ci doar de a sancţiona, post-factum.

Deşi există câteva ONG-uri ale femeilor rrome, chiar şi femei rrome cu masterat şi doctorat în studii feministe, specializarea acestora este în teoretizarea discriminării de gen, nu există nicio reflecţie sau