Horaţiu Mălăele, supremul “naiv” în “Dineu cu proşti”, între doi “intelectuali” interpretaţi de Dorin Andone şi Şerban Ionescu / Foto: Augustin Bucur Ce este personajul François în piesa celebră “Dineu cu proşti” (Le dîner de cons) a lui Francis Veber: un naiv, un prostănac, un om lipsit de inteligenţă sau unul care simulează prostia fără voia sa. Desigur, ar trebui să i se pună eticheta în funcţie de cum este interpretat de un actor sau altul. Bunăoară, în filmul realizat de Veber după această piesă scrisă în 1993, cu titlul în română “La cină cu un gogoman” (în franceză tot “Le dîner de cons” s-a numit), care a rulat în întreaga lume şi a avut un succes nebun, regretatul actor francez Jacques Villeret l-a creat pe François mai degrabă ca pe o persoană care denotă naivitate.
Succesul filmului lui Veber pe marele ecran, în care au jucat şi alţi actori de primă mărime din Hexagon, adorat şi de publicul din România, nu l-a speriat pe Ion Caramitru atunci când, în calitate de director al Teatrului Naţional din Bucureşti, a luat hotărârea de a pune în scenă această comedie, cu atât mai mult cu cât şi-a asumat regia spectacolului. Poate pentru că avea actorul care să desăvârşească rolul “prostului” în scenă: Horaţiu Mălăele, căci el a făcut impecabil acest personaj. După ce vezi spectacolul, deduci că e o comedie psihologică. Nu e suficient doar să râzi cu hohote, să ieşi satisfăcut din sală, trebuie şi să gândeşti, să te întrebi de ce “prostia” e un subiect de teatru, de film, de ce unii care îi consideră proşti pe cei creduli, curaţi, cinstiţi nu se gândesc la reversul medaliei, că vor cădea singuri în capcană, că atunci când râzi de naivitatea cuiva neapărat devii, într-un final, tu prostul.
"Concluzia piesei ne descreţeşte fruntea şi ne permite să-l îmbrăţişăm pe cel naiv şi sărac (…)" Ion Caramitru Bucuria pe care o dă spectacolul lui Caramitru vine a