Cinematica mersului a scos în evidenţă necesitatea unor mişcări complexe ale genunchiului sincronizate cu anumite poziţii ale şoldului şi gleznei, atât în faza de oscilaţie, cât şi în faza de sprijin unilateral. Afectarea acestor poziţii, mai ales în paraliziile cerebrale şi artrogripoză, impietează asupra mersului, uneori până la limitarea acestuia la distanţe foarte scurte şi adesea are ca efect final imposibilitatea mersului. Flexia genunchiului între 0 şi 30 de grade permite mersul normal. Copiii care au limitată extensia gambei între 10 şi 30 de grade, mai ales în paraliziile cerebrale, au o poziţie compatibilă cu mersul. Mersul este unul dificil şi acesta este considerat tipic pentru acest grad de limitare, numit şi „mersul cercetaşului“. Lucrarea de faţă a fost concepută pentru a readuce în discuţie şi actualitate utilitatea capsuloplastiei genunchiului, concepută de Herbert în 1938, introdusă în România de dr. Claudiu Baciu în 1956, şi a tenomioplastiei distale a ischiogambierilor mediali tip Burnei, concepută în 1993. Capsuloplastia Herbert, deşi a fost descrisă iniţial pentru a fi utilizată în alte afecţiuni decât cele spastice şi artrogripotice, a devenit în timp o operaţie apreciată de medicii practicieni ca fiind foarte utilă în genu flexum spastic cu limitarea extensiei între 15 şi 30 de grade. Secţionarea ligamentului încrucişat posterior la copiii cu vârsta mai mică de 10 ani induce adesea un genu recurvatum sau instabilitate articulară. Pentru a evita aceste inconveniente, în decursul anilor, s-a renunţat la acest timp operator şi s-a recurs la relaxarea genunchiului spastic, mai rar în cel artrogripotic, prin tenomioplastia Burnei. Cele două operaţii efectuate în acelaşi timp au efect sinergic şi complementar. Un genunchi cu limitarea extensiei cuprinsă între 30 şi 60 de grade, operat numai prin capsuloplastie Herbert, permite o re