«Pe vremea acelui razboi intre Franta si Anglia, nevoile financiare ale regelui Angliei erau atat de mari incat toate veniturile si depozitele pline cu lana nu le mai puteau acoperi. Afacerile curtii britanice erau conduse prin doua banci florentine- Pardi si Peruzzi- care au dat faliment dupa ce regele a refuzat sa isi achite datoriile care urcasera la 1.365.000 florini de aur, echivalentul intregului regat» Asta se intampla pe la 1348. Giovanni Villani, Nuova Cronica, scrie Dan Popa pe blogul sau.
Villani, fost bancher, a lasat o cronica foarte importanta, o istorie a Florentei intre 1300 si 1348. Florentinii incepeau sa isi faca primele retele bancare prin Europa, in special in Nord. Afacerile pe care bancherii le faceau cu foarte bun profit erau sa imprumute Statele care aveau nevoie de armate puternice, de drumuri bune samd. Pe la 1290, englezilor li se facuse de castele cat mai mari, care necesitau bani multi. Nu numai pentru construirea lor, ci si pentru intretinere. Potrivit cronicarului, regele britanic s-a declarat insolvent si a refuzat sa mai achite ratele la banci care prin urmare au falimentat.
Eduard I-ul, pe la sfarsitul secolului al XIII-lea avea nevoie disperata de bani asa ca se imprumuta frecvent la bancheri. Ca sa isi acopere imprumuturile, a marit taxele, punandu-se rau cu toate clasele sociale, aducand tara in pragul falimentului. Pana la urma a murit, intrucat nu era cunoscut ca highlander.
Regele francez avea o alta tactica. Devaloriza moneda si isi platea ratele la banci la o valoare mult mai mica.
Venetia a avut si ea mari probleme cu deficitul public. Venetienii tineau o armata in Lombardia, ca sa se bata cu invadatorii francezi si mai ducea si un razboi in Egee, contra turcilor. Pentru a-si finanta aceste nevoi, se imprumuta la greu. In plus, Edward III se imprumuta de la bancherii venetieni si