Procesul de numărare a voturilor nu s-a încheiat la ora la care scriu aceste rânduri, însă principalele concluzii ale alegerilor locale s-au conturat cu claritate. Doar liderii PDL insistă să aştepte omologarea Biroului Electoral Central, sugerând că rezultatele se pot încă schimba semnificativ. În realitate, nici măcar aritmetica originală a Robertei Anastase nu ar mai putea răsturna situaţia în favoarea partidului prezidenţial.
Democrat-liberalii nu aşteaptă un miracol pitit pe fundul urnelor. Pur şi simplu trag de timp, sperând să reuşească să-şi ambaleze dezastrul într-o poleială mai optimistă. E foarte important pentru legislativele din toamnă să nu pară scoşi din joc. Şansele să revină la putere tind în acest moment către zero.
E limpede că la alegerile de duminică s-a votat politic. Sigla partidului a contat mult mai mult decât profilul candidatului. Iar PDL a decontat masiv erorile, derapajele şi abuzurile unei guvernări profund nepopulare. Stratagemele gândite pentru a-şi pierde urma nu au funcţionat. Degeaba s-a transformat oranjul în verde şi degeaba s-au inventat alianţe fictive, menite doar să justifice o simbolistică electorală „necompromisă”. Alegătorii nu s-au lăsat păcăliţi. Cu toate deghizările şi candidaturile sub steag străin, fostul partid-stat abia dacă ajunge la 20%. După cum, cu toate tertipurile contabile, USL nu poate fi creditat cu mai puţin de 50%. Or, aceasta era marea speranţă a PDL, temelia propagandei portocalii: că alianţa dintre social-democraţi şi liberali va fi incapabilă să câştige o majoritate absolută, permiţându-i astfel preşedintelui să facă în continuare jocurile în politica românească.
Dincolo de pierderea unor fiefuri tradiţionale, dincolo de eşecurile unor grei ai partidului, scorul general este vestea cea mai proastă pentru democrat-liberali. În lipsa unor greşeli monumentale ale guvernării USL, el se