Combaterea deficitului extern cu un sold restrans sau chiar excedentar al conturilor bugetare ale statului constituie probabil cea mai tulburatoare dintre abordarile de politica economica in situatia in care se gasesc in perioada actuala mai multe tari, intre care si Romania. Fondul Monetar International o recomanda deschis si chiar o impune tarilor legate de acesta cu acord de politici economice, cu sau fara finantare de la Fond. Aflata de mai multi ani intr-o situatie de dezechilibru sever a contului curent extern, Bulgaria de pilda a fost pusa de FMI sa-si tot restranga deficitul bugetar pana a ajuns la zero, iar, de doi ani, dupa ce restrangerile s-au epuizat, i s-au prescris excedente bugetare, urmand ca in 2006 sa fie obligata a inregistra un surplus inimaginabil: de 3% echivalent PIB. Intr-o situatie relativ similara cu Bulgaria, Romania a fost constransa sa duca aceeasi politica de restrangere draconica a deficitului bugetar si doar suspendarea anul trecut a acordului cu FMI a intrerupt cursul spre excedente bugetare. Oricum, executia bugetara pe 2005 s-a incheiat cu un deficit derizoriu de 0,8% echivalent PIB, iar cel proiectat pentru 2006 ar urma sa nu depaseasca 0,5% echivalent PIB. Evident, daca deficitul extern ar fi provocat de sectorul public, restrangerea deficitului bugetar si chiar trecerea la un excedent bugetar n-ar fi de comentat, justificandu-se fara echivoc, pentru a opri deteriorarea in continuare a situatiei conturilor externe si pentru a recupera consecintele. Daca insa – asa cum este cazul atat in Bulgaria, cat si in Romania – sectorul privat, si nu sectorul public, este responsabil de degradarea conturilor externe, abordarea mentionata nu mai este in regula. Chiar deloc! In primul rand, este o abordare antieconomica si contraproductiva. Pentru ca se combate un efect, lasand cauza complet neatacata. Se depun, ca urmare, eforturi disproporti