Mândria nu te lasă niciodată. Nici atunci când totul se prăbuşeşte în jurul tău. Inclusiv tu. Woody Allen e inconfundabil atunci când vine vorba de depresii, căderi nervoase, coşmaruri ori alte asemenea traume. Ştie să le trateze cu umor şi ironie. Ştie să treacă peste, să-şi provoace personajele, să le ridiculizeze şi totuşi să le iubească. În felul lui. Blue Jasmine este unul dintre cele mai crude şi totuşi umane filme. Maniera în care îşi provoacă personajul principal – o femeie trecută de 40 de ani, o respectabilă doamnă la picioarele căreia, odinioară, se întindea crema bogătaşilor newyorkezi. După ce totul se prăbuşeşte în jurul ei, inclusiv mariajul perfect cu bogatul afacerist Hal (interpretat de Alec Baldwin), respectabila Jasmine, o Cate Blanchett prezentată la adevărata valoare, se vede nevoită să se mute în San Francisco, în modestul apartament al surorii sale Ginger (Sally Hawkins). O schimbare radicală pentru femeia din înalta societate newyorkeză, silită să îşi pună viaţa în ordine într-un mediu pe care aproape că îl uitase. După o viaţă burgheză la cel mai ridicat şi rafinat nivel, când avea absolut tot ce îşi putea dori, de la bijuterii scumpe până la genţi Louis Vuitton cu iniţialele sale, Jasmine ajunge într-o stare psihică extrem de fragilă. Omul pe care îl iubea şi în care investise toată încrederea s-a dovedit a fi un fals, o minciună cumplită, nu a avut ochi să-l vadă cu adevărat.Jasmine trăieşte un dezastru emoţional, respiră prin cocktailul zilnic de antidepresive. Trebuie să reînceapă să trăiască, să-şi câştige existenţa, asta după ce o viaţă întreagă a Publicitate avut totul la dispoziţie printr-o singură clipire de ochi. Emoţionantă şi hilară în acelaşi timp este rigoarea cu care îşi respectă şi păstrează aparenţa aristocratică. Cu toate că majoritatea bunurilor i-a fost confiscată în urma scandalului în care a fost implicat Hal