În dictonul antemergător societăţii contemporane, aia capitalistă şi cam subdezvoltată, reclama era sufletul comerţului, iar comerţul, nimic altceva decît sufletu'!
Vremurile au trecut. A venit anu' doua mii, noi nu mai sîntem copii, dar unii au mintea celor din urmă menţionaţi. Respectînd întocmai cele două decenii necesare acomodării democraţiei la realităţile locului, am reuşit finalmente să ne deşteptăm. Am prins a mişca, a ne însufleţi, a pîlpîi comercial taman acolo unde salutam memoria unor înaintaşi prea naivi încredinţaţi că viitorul naţiei va fi luminos, ironia sorţii. În Dealul Spirii.
De zece zile încoace un eveniment de importanţă naţională bîntuie stradal Bucureştiul în locul menţionat. Băieţi şi fete, oameni dragi, femei dedicate shopping-ului... Izbăvirea a sosit. Primul magazin Luis Vuitton, de luxe. Bucuraţi-vă! Cumpăraţi! Consumaţi!
Părtaş, Ministerul Culturii şi (o)Cultelor a reuşit să treacă peste îngustimea unei gîndiri obtuze şi a dat cale libera călăririi Monumentul Pompierilor de către ditamai sacoşa, brand de doamnă conectata la trend, doar e secolul XXI.
Probabil doar lipsa de fonduri a împins spre o astfel de cumulare a manifestarilor omagiale, la 160 de ani de la paşoptismul revoluţionr, cu apucăturile zilei de azi. Şi ne pare c-a ieşit bine. Aşa de bine că, acum, orice puştoaică visătoare la emancipare e în stare să indice fără dubii statuia în cauză. Sugerăm autorităţilor abilitate în domeniu, ca prin metode la fel de specifice, să treacă la generalizarea acestei simbioze de aspiraţie cultural-consumistă, şi deschidem cu această ocazie o listă de sugestii, sperăm cît se poate de pertinente, din partea cititorilor noştri.
Ne permitem să aşteptăm în stare de reverie futuristă, cu mare încredere, momentul în care Turnul Eiffel să susure gingaş şi deloc stingher sub reclama la Cico iar
