Politica înseamnă putere şi, de dragul puterii – ne-o dovedeşte Istoria – politicienii au fost în stare de toate mârşăviile: trădări, lichidări ale neamurilor, inclusiv părinţii, nerespectarea cuvântului dat.
Câteva zile la rând, ziarele şi televiziunile au avut drept principal subiect aşa-zisul scandal al părerilor PSD-iste despre partenerul de guvernare. Nu numai din motive de umflare a băşicii numite rating, televiziunile au trăncănit la nesfârşit despre ruperea Coaliţiei. Pe ce se baza această presupunere, devenită la unii certitudine? Pe faptul că liderii PD-L, oameni normali şi deci cotaţi ca având o minimă onoare, vor reacţiona violent, administrându-le un picior în fund PSD-iştilor, pentru a-i da de-a berbeleacul pe scările Palatului Victoriei?
Luni, 22 iunie 2009, după obişnuita şedinţă a Coaliţiei, mai-marii PD-L şi PSD au ieşit pe posturile tv cu declaraţii mai mult decât liniştitoare. Până acum, PSD-iştii erau cei care primeau în obraz flegmele PD-L-iste. Se ştergeau frumos şi rămâneau mai departe în Coaliţie. A venit rândul PD-L-iştilor să fie tăvăliţi prin balega înjurăturilor. S-au ridicat de jos şi, în loc să se năpustească asupra PSD-iştilor, s-au şters şi, zâmbind profesional, au declarat că ei sunt oameni politici maturi, conştienţi de Criza prin care trece România. Coaliţia merge mai departe. Şi, pentru că după o ceartă cu farfurii date în cap reciproc, se simte nevoia unei partide de sex, PD-L şi PSD nu numai că au făcut-o, dar, mai mult, au şi născut un copil: asumarea răspunderii la Coduri.
Dincolo de faptul că, iată, Criza a ajuns un fel de Fata de pe Şoseaua de Centură, fiecare politician folosind-o când are chef, rămâne dezamăgirea uriaşă a celor care credeau că luni se va întâmpla ceva.
Fireşte, printre jurnaliştii care au întreţinut scandalul gratuit de la finele săptămânii, unii ştia