In editorialul intitulat Pe cand dosarele disidentilor? din Jurnalul National, 29 august 2006, ceream desecretizarea cu prioritate a dosarelor celor numiti, exact, disidenti, si nu luptatori anticomunisti, deoarece conflictul lor de la un moment dat n-a fost cu sistemul comunist din Romania, ci cu felul in care Nicolae Ceausescu administra acest sistem. Aveam temeiuri serioase pentru a lansa o asemenea solicitare. In editorialul intitulat Pe cand dosarele disidentilor? din Jurnalul National, 29 august 2006, ceream desecretizarea cu prioritate a dosarelor celor numiti, exact, disidenti, si nu luptatori anticomunisti, deoarece conflictul lor de la un moment dat n-a fost cu sistemul comunist din Romania, ci cu felul in care Nicolae Ceausescu administra acest sistem. Aveam temeiuri serioase pentru a lansa o asemenea solicitare:
1. stupefiantele dezvaluiri din ultimul timp despre trecutul unor politicieni si intelectuali cu o imagine hranita exclusiv din anticomunism. Stirile si mai ales zvonurile care circula despre nume mari de intelectuali au creat o suspiciune care se extinde in chip periculos asupra tuturor celor care trec, despre 16 ani incoace, drept Procurorii anticomunisti si antisecuristi ai natiei. N-avem nici o indoiala ca-i vorba de o diversiune, mesterita pentru a-i lovi mortal pe jurnalisti, scriitori si publicisti, incomozi pentru Palatul Cotroceni prin ipostaza lor de Gardieni ai Revolutiei Portocalii.
O cale de a o contracara ar fi desecretizarea dosarelor disidentilor nu numai din Arhiva SRI, dar si (mai ales) din Arhiva SIE pentru a imparti apele, o data pentru totdeauna in ceea ce priveste trecutul unor lideri de opinie.
2. documente ale Securitatii, marturiile unor romani din exil atrag atentia asupra faptului ca Securitatea a practicat fabricarea unor disidenti pentru a-i trimite in Occident, ca surse sau ca agenti infiltrati.