Ierusalim, anii 2000. Un atac terorist dintr-o piata destul de aglomerata a capitalei israeliene lasa pe asfalt mai multe trupuri singerinde.Dintre acestea, doar unul ramine nerevendicat, la morga, dupa doua zile de incercari disperate ale medicilor de a-l salva, cel al Iuliei Ragaiev, o femeie in jur de cincizeci de ani, care la momentul exploziei nu avea asupra ei nici un act de identitate, cu exceptia fluturasului de salariu, rupt si patat de singe acum, dar care indica clar faptul ca lucra la o binecunoscuta fabrica de panificatie, cea mai veche din oras. "Cum este posibila atita lipsa de omenie la cei ce ne furnizeaza piinea cea de toate zilele?" , se intreaba ulterior ziaristul care scrie un amplu articol defaimator, articol ce ar fi aparut fara stirea conducerii fabricii, daca redactorul-sef si in acelasi timp patronul ziarului n-ar fi stiut ca hirtia tiparirii lui este furnizata de firma aceleiasi persoane care detine si fabrica de piine. Drept pentru care, se gindeste el, ar fi politicos sa-l avertizeze pe batrinul patron asupra continutului editiei de luni (acum fiind vineri), in ideea de a-i oferi un ragaz pentru a veni cu o explicatie, eventual insotita si de scuze. Aceasta este premisa de la care incepe romanul lui Yehoshua, iar misiunea directorului de resurse umane (lasat special fara nume), in calitate de angajator al femeii, este de a descoperi cum a fost posibila o asemenea neglijenta. Ce afla acesta este ca Iulia Ragaiev era rezident temporar, avea diploma de inginer mecanic, dar lucra pe un post de femeie de serviciu. Mai afla ca a fost data afara de seful de tura de noapte pentru ca prezenta ei il tulbura din cale-afara, iar el, barbat casatorit si fara dorinta de a-si strica mariajul, a considerat ca daca n-o mai vede, are s-o uite, insa in acelasi timp n-a putut s-o lase pe drumuri, chiar asa, fara nici un venit, drept pentru care n-a anuntat c