N-a avut Larry King norocul să-l întâlnească pe Edmond Tălmăcean. Ce s-ar mai fi tras de bretele, ce ar mai fi cântat şi dansat în jurul mesei, de sălta ratingul CNN-ului ca în vremurile bune. N-a fost să fie! Larry King s-a pensionat neconsolat iar Edmond Tălmăcean este obligat să se bălăcească într-un lighean numit România, atât de strâmt că nu poţi să faci nici măcar un moonwalk de Doamne ajută fără să stropeşti totul în jur.
Este evident că pentru Edmond Senzualu, zis şi Edmond Talent, lumea în care trăieşte nu este de ajuns. Este mică şi meschină ca un platou de televiziune românească, în care dl. Tălmăcean este invitat să se maimuţărească şi pe urmă este certat moralizator. "Uite cine ne conduce. .." se vaită câte o gazdă care ar vrea să discute probleme serioase, dar n-are cu cine.
Ipocrizia este maximă: Edmond Tălmăcean nu conduce pe nimeni. Nici statura lui politică, nici expertiza sa profesională nu justifică prezenţa sa urgentă la televizor. Este un obscur consilier local la sectorul 2, n-are nicio funcţie politică importantă, n-a ajuns în Parlament (deşi a obţinut cele mai multe voturi în colegiul său), nu învârte marile afaceri sau decizii din PDL. Şi atunci, de ce de săptămâni bune este răsfăţatul televiziunilor, de ce ziariştii stau la coadă să-i prindă şi să-i analizeze vorbele, ca la poarta "reşedinţei din Izvorani"?! Ce ne poate spune Edmond Tălmăcean altceva decât prostii? Păi tocmai ăsta e răspunsul.
Am încercat să trec peste onomatopeele din emisiunile în care tot e invitat şi am urmărit atent ce spune acest personaj central al politicii româneşti. Omul nu e prost, deşi promovează prostia programatic, revendicându-se de la dialectica Simonei Sensual, care a rostit pe vremuri marele adevăr al televiziunii-şoc: "Dacă nu spui prostii, nu exişti". Edmond Tălmăcean a rafinat teoria sensualiană, speculând două boli profesionale ale
