Bugün televizyonlar kapat! (”astăzi, închideţi televizoarele”) este unul dintre sloganurile celor din Piaţa Taksim. Modul în care s-au derulat manifestaţiile e şi un spectacol de forţă al reţelelor de socializare. Ameninţată de regim cu cenzura, cea de-a patra reţea de Facebook, ca număr de utilizatori, din lume, şi-a dovedit zilele acestea eficienţa. De altfel, recentele proteste - subsumate aşa-numitului ”activism digital” - cerând renunţarea la o lege menită ca, din 22 august, să restrictioneze accesul la internet, au prefaţat mişcările de stradă care se desfăşoară acum.
Cum a pornit tăvălugul revoltelor? Pe 28 mai, câteva zeci de persoane (ecologişti, arhitecţi, artişti, scriitori) s-au adunat în centrul Istanbulului, ca să protesteze împotriva desfiinţării parcului Gezi (”Promenada”). Până la căderea nopţii, totul a decurs paşnic. La adăpostul întunericului însă, administraţia oraşului a adus buldozerele care urmau să smulgă copacii. Manifestanţilor li s-a alăturat deputatul opoziţiei Sırrı Süreyya Önder (Taksim e circumscripţia sa electorală) - un controversat om politic, de formaţie cineast. S-a pus în faţa buldozerelor şi acela a fost momentul - (ale cărui imagini s-au răspândit ca fulgerul prin reţelele de socializare) - care a adunat în stradă o mulţime de oameni. Atunci s-a produs şi prima greşeală a atuorităţilor, care au suprareacţionat, cu tunuri de apă şi gaze lacrimogene. Fiecare episod al confruntării, unde poliţia a făcut exces de zel, a fost transmis prin facebook şi twitter, adunând în Piaţă şi mai mulţi protestatari. Apoi, declaraţiile belicoase ale premierului Erdogan (”Nu rivalizaţi cu noi! Dacă sunteţi 200.000 de oameni, eu adun un milion!”), dar şi aitutdinea derutat-conciliatoare a preşedintelui Abdullah Gül, au aprins spiritele. Protestul ecologist s-a transformat într-unul social-politic, extinzându-se de la Ankara la Izmir. De
