„Nu cumva să publicaţi ceva despre colegul vostru“ a fost mesajul sugerat de talibani. Iar redacţia „The New York Times“ s-a conformat, şi vreme de şapte luni, cât unul dintre redactorii publicaţiei a fost în mâinile talibanilor, nu a scris un cuvânt despre răpire. Decizia de a tăcea s-a dovedit salutară, prima ştire despre ziarist fiind cea în care s-a anunţat simultan răpirea, dar şi evadarea acestuia.

Totul s-a întâmplat în noiembrie 2008, când ziaristul David Rohde (41 de ani) a fost răpit pe când se îndrepta către reşedinţa unui lider tribal din Afganistan pentru a-l intervieva. Era împreună cu un translator local şi cu un şofer, care însă nu a reuşit să evadeze. Soţia ziaristului a povestit că a primit un telefon de la David, aflat în siguranţă într-o bază militară. „Am sărit vineri gardul“, i-a povestit acesta, „şi am ajuns la grănicerii pakistanezi“.

„Noi credem din toată inima că ştirile trebuie date. Dar nu cu preţul vieţii unui om“, a scris unul dintre editorii de la „The New York Times“, imediat după ce a aflat de vestea evadării colegului său.

„Am respectat cerinţa talibanilor, dar şi sfaturile experţilor în răpiri“, a completat alt editor, concluzia acestora fiind că „scopul nostru suprem nu este să publicăm, ci să slujim interesul public. În acest caz, am slujit interesul public păstrând tăcerea“.

David Rohde a mai fost răpit, în fosta Iugoslavie, în 1995, pe când investiga masacrarea musulmanilor bosniaci. Ziaristul american deţine  două premii „Pulitzer“.