Bacovia este unul dintre cei mai tragici poeţi ai lumii. Intensitatea trăirilor sale, apăsarea de dincolo de lumea percepţiilor imediate, obsesiile, pustiul sfâşietor, frigul însingurării s-au descătuşat prin puterea poeziei.
"Atâta neajutorare pare că jigneşte fiinţa. Drama devine suspectă şi imediată prin insistenţa cu care este cultivată. Cititorul de la începutul veacului trecut trebuie să fi simţit aceste impresii şi mai acut. (...) Sicriele, veştmântul funerar, coroanele de plumb, toate celelalte elemente dintr-o previzibilă recuzită funebră, inventariate cu insistenţă, cu o vizibilă plăcere de a numi obiecte, conturau în «Plumb» un ciudat tablou morbid (...)", scria Dinu Flămând în volumul "Introducere în opera lui Bacovia" (Ed. Minerva, 1979).
Gheorghe Vasiliu, viitorul poet George Bacovia, s-a născut în 1881, la Bacău. Tatăl său, Dimitrie Vasiliu, avea un magazin cu coloniale şi băuturi spirtoase. Pseudonimul literar vine de la numele roman al Bacăului. "Eu l-am luat, din dicţionarul lui Hasdeu, cum cred că va fi făcut şi Arghezi în legătură cu râul Argeşului. Bacovia mai înseamnă şi altceva. Prescurtând pe «Bacchus», în «Baco», şi adăugând apoi cuvântul latin, «via» «cale», adică, ajungi să vezi că Bacovia înfăţişează pur şi simplu «Calea lui Bachus». Pe calea aceasta am mers eu, într-adevăr, de foarte multe ori", ne spune poetul, într-un interviu oferit lui V. Netea, în 1943. Între 1894-1898, urmează gimnaziul "Principele Ferdinand", din oraşul natal. Repetă clasa a II-a, dar în clasa a III-a se situează pe locul al 12-lea, din cei 73 de elevi. ("Liceu, cimitir al tinereţii mele/ Pedanţi profesori/ şi examene grele/... (...) În lume m-ai dat/ În vâltorile grele/ Atât de blazat.../ Liceu, cimitir/ Al tinereţii mele!") În primii ani ai copilăriei şi ai adolescenţei, Gheorghe Vasiliu (căruia în familie i se spunea Iorgu) s-a arătat
