- scuzaţi expresia -
O cheamă Coccolina. Sau Carolina. Sau Terentina. Oricum, e cu „ina“ la sfîrşit. Este o femeie harnică, plină de idei. Talentul său în afaceri este mult peste medie. A muncit de mică. Dimineaţă de dimineaţă, fie arşiţă, fie ger, a cărat flori la piaţă. Le lua cît mai ieftin de la producători şi le vindea cît mai scump clienţilor. Multor bucureşteni le-a fost urat să le trăiască franţuzoaica după ce au cumpărat flori de la ea. Încet, încet, i s-a urît să stea la tejghea. A trecut la en-gros. A găsit furnizori noi, de departe. A făcut drumuri pînă la Amsterdam şi pînă la Bangkok. Şi-a făcut contacte, a stabilit legături, a semnat contracte. Cu timpul, florile ei au cam început să domine piaţa. Şi-a aranjat un monopol frumuşel. Aderarea la UE a fost mană cerească. În primul rînd, taxele de import (în unele cazuri, spre 80%) au dispărut de pe petalele florilor europene. Preţul nu s-a micşorat că nu avea cum. Doamna stabilea sumele şi, de aceea, ele nu aveau cum să scadă. Dar şi mai mare folos trage sufix-ina din fondurile europene.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expiratPăi, nu se poate ca florăresele, care reprezintă o breaslă în toată regula, să nu aibă norme de comportament, reguli de calitate în servicii, reglementări pentru un comerţ civilizat, „european“. Aşa că va trece de urgenţă la introducerea în COR (un soi de listă a ocupaţiilor legitime în România) a unor meserii care ţin de flori şi vînzarea lor. De exemplu: florar-comerciant, florar-peisagist, florar-prezentator, florar-importator, florar-bursier, florar-transportator (pe unele le-am inventat eu, altele există în realitate). Apoi, va face o fundaţie. Nu „se“ merită să faci ceva pe POSDRU (scuzaţi expresia) dacă nu ai o fundaţie. Se poate chema Fundaţia Florăreselor Europene din România. Apoi, cu fundaţia făcută, Doamna tr