Francezii au un mod interesant prin care definesc finalul vacantei de vara: termenul "la rentree" care inseamna nu doar inceperea scolilor ci startul unui nou sezon in toate domeniile. In zona fiscalitatii am simtit din plin acest rentree al autoritatilor saptamana trecuta, cand oficiali ai Guvernului au aruncat in piata cateva fumigene numai bune de creat valva in mass-media. Am primit solicitari din partea catorva jurnalisti sa imi dau cu parerea pe marginea ideilor respective, dar sincer, mi s-au parut copilarii care nu merita bagate prea mult in seama, scrie consultantul fiscal Gabriel Sincu pe blogul lui.
Asa ca mi-am propus sa incep aici un mic roman-foileton, pe tema modificarilor fiscale care ar fi necesare in Romania, inainte de a numara piscinele din Pipera in Google Maps sau de a oferi unor pensionari de la bloc sansa sa se inscrie din nou pe o lista cu informatori (ai ANAF-ului de data asta).
Ce masuri fiscale inca asteapta mediul de afaceri din Romania?
Unul dintre paradoxurile fiscalitatii noastre este ca singura constanta a domeniului o reprezinta procesul de modificare continua. Prevederile Codului Fiscal sunt ajustate, amendate, modificate si completate cu o rapiditate demna de o cauza mai buna, atat de catre Guvern cat si de Parlament. Iar procesul are loc necontenit, indiferent de culoarea politica a majoritatii conducatoare sau de starea economiei romanesti si mondiale.
Pana la un punct este ceva normal, Codul Fiscal reglementeaza taxele si impozitele aplicabile intr-o economie, un organism viu care evolueaza (sau involueaza) si se schimba in continuu. Iar Codul Fiscal este in mod automat nevoit sa se adapteze acestei realitati. Din pacate insa, modificarile ce au loc la noi sunt de cele mai multe ori facute in graba, fara analize prealabile sau studii de impact si niciodata nu au la baza o viziune pe termen
