Ediţia X-a jubiliară, pe lângă noutăţile pe care le-a adus (semnalate în serialul trecut) a stabilit ca turneul final să aibă la start 16 echipe, primele două clasate din grupele preliminare, cu excepţia grupelor V şi VI, ale căror echipe de pe locul 2 (Olanda şi Ţara Galilor) au susţinut un meci de baraj la Liverpool care a dat câştig de cauză „Portocalei mecanice”, cu 2-0. În Anglia cele 16 calificate au fost împărţite în patru grupe, care au jucat în sistem turneu. România a fost repartizată în grupa cu Franţa (cea pe care o depăşise în preliminarii), în faţa căreia a pierdut cu 0-1. Acelaşi scor negativ a înregistrat şi cu Bulgaria, iar cu Spania făcut un scor negativ, 1-2. Turneul a demonstrat încă o dată că europenele nu ne priesc. Pe final, România s-a clasat pe locul 15. Grupa A a revenit gazdelor, iar Olanda s-a clasat pe locul secund. Grupa C a fost câştigată de Germania, urmată de Cehia. În ultima grupă, Portugalia, cu Luis Figo în mare formă, se clasează pe primul loc, iar pe locul 2, surprinzător, se clasează Croaţia.

Din sferturi, jocurile sunt eliminatorii, iar partidele au fost încrâncenate. În semifinale au ajuns gazdele engleze, Cehia, Franţa şi Germania, iar ambele partide s-au încheiat la egalitate şi după prelungiri. În prima, Germania şi Anglia au terminat la egalitate, 1-1 (Scherer min 3 pentru gazde şi Kunz min 16 pentru nemţi). La loviturile de departajare, Germania s-a impus datorită ratării englezului Southgate. Al doilea meci, dintre Franţa şi Cehia, s-a încheiat aşa cum a început: 0-0. La loviturile de departajare, francezul Padros a ratat şi Cehia a intrat în finală.

Finala de pe Wembley, din faţa a 73.611 spectatori, derulată pe 30 iunie 1996, a fost o reeditare a finalei din urmă cu 20 de ani, dintre Germania şi Cehia. Atunci Cehia a învins cu 5-3 la loviturile de penalitate. De data aceasta Germania a învins cu 2-1 (0-0,