Ce inseamna criza sociala in Romania: statul se confrunta cu propriii angajati. De mai bine de jumatate de an, dar cel mai vizibil de la alegeri incoace, criza, recesiunea si alte probleme economice sint intoarse pe toate partile, studiate, consultate si analizate cu maxima atentie si, uneori, cu ingrijorare sau cu resemnare. Ar deveni plictisitor daca nu s-ar intimpla zilnic cite ceva, de obicei de rau. Binele pare sa se fi terminat de mult, undeva in campania electorala. Asta reproseaza in primul rind profesorii si apoi functionarii, bugetarii in general, cei carora li s-a promis marea cu sarea - uneori chiar prin lege. Dar ce mai inseamna legea in ziua de azi? E ceva relativ, pentru ca nu se aplica tuturor dupa acelasi calapod. Insa asta e alta boala. Acum suferim in primul rind de criza. Iar luna viitoare vom suferi si mai tare, dupa cum spunea premierul luni seara la televizor. Au mai spus-o altii inaintea lui si, la fel ca si Emil Boc, au lasat incertitudinea sa planeze asupra a ceea ce va fi dupa aprilie. Intre timp, protestele se inmultesc, pe fondul cresterii somajului si al scaderii nivelului de trai. Disperarea cu care Guvernul cauta acum sa mai taie din cheltuieli arata limpede ca, pina deunazi, Raiul pe Pamint isi avea sediul in Romania. Doar ca, dupa ani de bunastare, caderea a fost brusca. Raiul s-a translocat, cu joburi caldute cu tot, iar in urma-i a ramas o degringolada generala. Cei aflati acum la putere incearca s-o descilceasca, desi nimeni n-ar spune despre ei ca sint niste ingeri sau macar usi de biserica. Totusi, pina si liberalii din opozitie recunosc foarte subtil, sub mormanul de critici cu care potopesc Guvernul, ca au facut-o de oaie pe finalul mandatului lor si vin si ei cu propuneri inca mai radicale, cum ar fi scaderea principalei taxe ce alimenteaza bugetul (TVA), dar si a cotei unice de impozitare. Insa, pina sa inmoaie fiscalitatea,