Asociaţia criticilor de film politic de la Bucureşti nu înţelege despre ce este vorba cu "Ocupai Piaţa Universităţii", foarte bine primit de public în stradă, chiar şi la a şaptea reluare. Membrii juriului de la Palatul Cotroceni merg pe varianta film absurd, cu Traian Băsescu favorit la categoria "poporul nu mă merită". La Palatul Victoria este o dramă, nominalizat Emil Boc la secţiunea "dacă plec, eu cui rămân". Cooperativa liberal-social-conservatoare forţează majoritatea cu o comedie, indecisă încă cine merită premiul "lozul cel mare", Crin Antonescu sau Victor Ponta.
"Ocupai Piaţa Universităţii" nu este nici despre Băsescu, nici despre Boc, nici despre Antonescu, nici despre Ponta. Este despre oamenii care i-au trimis acolo unde sunt ca să-I reprezinte, însă nu au făcut niciunul faţă fişei postului. Despre cei care vor să fie guvernaţi, dar pentru prima dată nu de indiferent cine-i guvernează. Despre cei cărora li se cere, dar care sunt consideraţi mereu datori. Asta este ce n-au înţeles, nici măcar în al 12-lea ceas, nici Băsescu, nici Boc, nici Antonescu, nici Ponta. Traian Băsescu trânteşte uşa nas poporului care vorbeşte, deşi, în 2007, îl întreba îndatorat "Ce vreţi să fac? Să tac?". Emil Boc şi gaşca sa se gândeşte la contramanifestaţii şi îl trimite pe Teodor Baconschi să scrie pe blog de "mahalaua violentă şi ineptă încolonată" a useleului. Ţine de scaun, cu riscul de lua chiar şi şansa democratică unei opoziţii puternice în următoarea legislatură. Crin Antonescu şi Victor Ponta vor anticipate acum pentru a se cocoţa ei pe scaune.
Personal, cred că alegerile înainte de termen nu sunt o soluţie. Pentru că, dincolo de a crea instabilitate, într-o ţară care este mult prea departe de a putea face faţă zgâlţâielilor cu care se confruntă Europa, ar da o şansă nemeritată celor care nu o spun, însă care văd strada tot ca pe o mahala ineptă şi înco
