Traim in epoca marilor afaceri. Big Money Time, ar spune John Dos Passos. Totul, geografia, mineralul, zoologicul, istoria, politicul, visele si libertatea au devenit o chestiune de profit. Cum sa storci cat mai mult din ceva - iata legea. Cat mai rapid si cat mai profitabil - aceasta formula a cinismului eterat stapaneste mintea oricarui cetatean al lumii posttehnologice.
Nici cultura in genere si nici literatura in particular nu beneficiaza de imunitate in fata acestei invazii emfatice a randamentului cuantificabil.
Ce tiraje are cutare autor, cate premii a primit cutare plastician, cate expozitii personale a vernisat anume pictor, cate editii din romanul x a publicat scriitorul y - totul este contabilizat la sange, iar apoi iute mediatizat in revistele mondene, bune de citit intre o afacere si alta, intre un dineu si altul, intre o conferinta de presa si alta.
Maladia succesului a afectat un numar impresionant de scriitori. In prezent, nimeni nu mai are curajul sa admita ca scrie de fapt pentru sine, nu pentru ceilalti. Dimpotriva, sa ignori publicul si media reprezinta sinucidere curata. De aceea, cateva nume au devenit repere imuabile ale celebritatii si avutiei obtinute prin scris.
Foarte multa lume a auzit astazi de Dan Brown, Paolo Coelho si Arturo Perez-Reverte. Putini stiu insa ca acestia sunt si inventiile star-system-ului intelectual, marci vandabile ale marketing-ului cultural. Ce se vede e doar statuia mediatica - nu si strategiile de manipulare-promovare din spatele ei.
Din fericire, la fel ca si in viata, lucrurile nu sunt niciodata simple, reductibile la o monotona alternanta de alb si negru. Intre scriitorii enumerati mai sus, diferentele sunt totusi considerabile - ceea ce salveaza de doi bani speranta ideea ca succesul nu-l dezumanizeaza pe artist.
Din triada pomenita, pe o sca
