După şcoală sau birou, înainte de pat, copii şi adulţi se relaxează cu o şedinţă de escaladă. Căţărarea se face pe bani, în cel puţin trei locuri din Capitală. Sursa: Anita Vizireanu
Un munte mare se transformă într-unul mic, pitit într-o sală de sport. Bucăţi colorate de răşină le iau locul colţurilor de stâncă. Muşchii, lichenii şi cerul albastru sunt înlocuiţi cu muzică antrenantă şi cu un tavan alb. Dar jocul e acelaşi: omul, ca un păianjen, se străduieşte să ajungă cât mai sus. Face escaladă. De drag sau de nevoie.
În demisolul unei şcoli de lângă Ambasada SUA din Capitală se face escaladă trei zile pe săptămână. La „Vertical Spirit“ stau cocoţaţi pe pereţi, cu orele, şi prichindeii de 6 ani, şi adulţi de 40.
Acelaşi lucru se întâmplă, periodic, şi în alte două locuri din Bucureşti: „Ecran Club“ şi „Galactic Indoor Climbing Gym“. Distracţia costă, în medie, 100 de lei pe lună (în preţul şedinţelor fiind inclus şi cel al echipamentului în chiriat - espadrile, ham, dispozitiv pentru filare, sac magneziu).
„Eu mă simt foarte liber“
Marius e unul dintre amatorii de escaladă. A fost cursant la „Vertical Spirit“. Acum e practicant. Se caţără, pe panou şi pe stâncă, de trei ani. A căzut de nenumărate ori, îi e frică mereu, dar escaladează cu aceeaşi bucurie de fiecare dată.
„Mi-am dorit să ajung, de la văi alpine, tot mai sus şi tot mai vertical“, spune Marius. Prima oră a fost cu teorie. Şi a doua. După ce a învăţat cum treci în coardă, cum îţi pui hamul, ce-i cu panoul şi care-s prizele, a trecut la jocul de-a echilibrul. „După patru-cinci luni de antrenament în sală, am ajuns pe stâncă. N-aş putea surprinde, în cuvinte, nici a mia parte din ceea ce simţi când eşti sus. Eu mă simt foarte liber!“, zâmbeşte bucureşteanul de 28 de ani.
Trece pe la „Vertical Spirit“ de trei ori pe
