Oricât ai fi de deştept, uneori te tre­zeşti înlănţuit de nişte păreri că unele lucruri sau acţiuni apropie de tine ghi­nionul. Numeroşi oameni devin astfel superstiţioşi şi fără voie încep să dănţuiască într-un cerc vicios.

Le-a intrat în cap acestor oameni că anumite lucruri şi situaţii le aduc neno­roc, aşa că încep să găsească forţat explicaţii superstiţioase la unele în­tâm­plări care de fapt sunt coin­ci­den­ţe. Acel munte al scenei care s-a nu­mit Ştefan Iordache avea şi el mici superstiţii.

Mai curând se alinta, el cu sufletul lui sensibil şi boem. De exemplu, mi se destăinuia că nu-i con­vine să-i taie calea în drum spre tea­tru vreo pisică neagră. Culmea, el având în casa fermecător ţărănească de lângă Snagov câteva pisici în curte. Îmi făcea destăinuirea cu ghinionul pe care i-l aduce o pisică neagră ieşită în cale şi se confesa având în poală tocmai un motan negru pe care-l mân­gâia: "Tata iubea pisicile şi i-am moş­tenit dragostea de animalele as­tea elegante şi imprevizibile".

O altă superstiţie a maestrului Ştefan Iordache era că dacă o premieră a piesei a avut succes la toate spectacolele care au urmat mergea spre teatru pe acelaşi trotuar ca în seara debutului piesei. Superstiţiile funcţionează şi în lumea fotbalului. Aproape toţi fotbaliştii cred în acel gest aducător pasămite de noroc de a intra pe teren smulgând un smoc de iarbă pe care să-l pună în sân. Gică Popescu mai adăuga la această superstiţie atât de des întâlnită şi o alta, intra pe gazon cu acel picior cu care păşise pe iarbă în cel mai reuşit meci pe care îl jucase. O întâmplare nostimă se leagă de numele talentatului şi boemului fotbalist Ilie Dumitrescu. La Campionatul Mondial din Ame­rica în 1994, primele meciuri au fost un fiasco pentru Ilie, care a jucat neaşteptat de slab. I se răsculaseră în cap şi fusele orare, nu se adapta pe continentul unde