Politica romaneasca se juridizeaza si se constitutionalizeaza in mod nociv. Conflictul politic "normal", cel asupra alocarii valorilor, ajunge sa urce inapoi la reguli, aruncind Romania intr-o instabilitate specifica mai degraba primilor ani ai tranzitiei. Dintr-o institutie mai mult vegetativa, Curtea Constitutionala s-a transformat peste noapte intr-o vedeta incontestabila. Ea face eforturi laudabile pentru a sustine o Constitutie proasta, fata de care actorii politici si-au pierdut de mult orice urma de respect. Intre timp, politica romaneasca se juridizeaza si se constitutionalizeaza in mod nociv. Conflictul politic "normal", cel asupra alocarii valorilor, ajunge sa urce inapoi la reguli, aruncind Romania intr-o instabilitate specifica mai degraba primilor ani ai tranzitiei.

De vina pentru aceasta situatie este in primul rind Constitutia. Sistemul de guvernare a fost construit pentru situatia in care un om (Ion Iliescu) patroneaza un partid-Gulliver intre liliputani (vechiul Front al Salvarii Nationale). Prezidentiabilul trebuia sa constituie vehicolul electoral al partidului, dar fara a detine responsabilitati majore - si fara a purta responsabilitati politice concrete. Daca lucrurile merg bine, liderul iese in fata si culege aplauzele. Daca nu, liderul se poate delimita de subordonatii sai, in a caror sarcina cad lucruri neplacute precum reformele. Nici nu se pune problema ca intre presedinte si guvern sa apara controverse, pentru ca guvernul se supune. Daca nu o face, presedintele are la indemina instanta suprema: partidul. Acolo se transeaza, pina la urma, conflictele. Ne-am putea intreba de ce, in aceste conditii, nu s-a mers catre un semiprezidentialism real, ca in Franta, unde presedintele poate forta guvernul sa plece. Probabil ca raspunsul este foarte simplu: nu era nevoie, ba chiar era contraproductiv. Nu era nevoie deoarece controlul asupra partid