Matei Basarab (1580-1654) este unul dintre cei mai inportanţi domnitori al Ţării Româneşti, pe care a condus-o timp de 22 de ani. Renumit pentru spiritul său de mare ctitor, în timpul său se spunea că toată ţara era un şantier.

Deşi nu a purtat decât foarte puţine bătălii, cu prilejul uneia, a fost rănit. Rana i-a fost pansată de un bărbier ( bărbierii îndeplineau şi rolul de medici în acea perioadă) aflat în slujba unităţii militare poloneze, care se afla cantonată în Muntenia. Aşa după cum s-a dovedit ulterior, acesta a încercat să-l otrăvească pe domnitor, fiind plătit de o parte a boierilor.

Iată cum este descris episodul în Siebenbürgische Chronik (Cronica Ardelenească) a sibianului Georgius Kraus (1607-1679)

Matei Basarab fu împuşcat în genunchi, dar glontele îi fu scos

“Sănătatea lui Matei s-a înrăutăţit mult din pricina împuşcăturii primite, glonţul găsindu-se încă în genunchi. Bărbierii, nevoind să-l chinuiască, încercară să-l tragă cu o vezicătoare pusă pe rană ca să scoată glonţul. În cele din urmă, carnea a putrezit în jurul glonţului şi i-a pricinuit mari dureri, astfel încât viaţa voievodului era în primejdie. Când principele a aflat aceasta, i-a trimis din Sibiu un bărbier vestit. Acesta i-a scos imediat glonţul, a curăţat rana şi l-a lăsat pe Matei într-o stare destul de bună, în seama bărbierului său despre care se spune că era polonez; apoi a plecat din nou acasă cu o foarte frumoasă răsplată.

Continuarea pe historia.ro