Recenta aparitie editoriala inmanuncheaza peste 200 de evocari ale unor personalitati iesene (ori "iesenizate", ori avind semnificative tangente cu spiritualitatea urbei), echivalind cu o adevarata istorie "de suflet" a Iasului cultural si artistic din perioada 1920-1991. „Umbrele" lui Aurel Leon au iesit... din umbra: toate cele 6 volume aparute intre 1970-1991 (primele, devenite raritati bibliofile) pot fi citite acum intr-o singura carte insumind nu mai putin de 850 pagini. Aurel Leon reprezinta o trasatura de unire intre doua lumi. Prima intilnire cu bonomul gazetar a insemnat o confruntare cu „ralenti"-ul moldovenesc: incetisor - de fapt, o ne-graba nutrita din temeinicie. Eram secretar general de redactie la revista „Cronica" (unde-i saptaminalul iesean? de ani buni nu-l mai vedem si nu e...) si l-am intrebat cind aduce evocarea lui Iacob Negruzzi. - Pi la o gioi. Ceea ce putea sa insemne joia asta, joia cealalta ori joia de-apoi. A publicat, apoi, un emotionant necrolog prilejuit de moartea scriitorului clujean Sperantia. Numai ca Sperantia o ducea bine-mersi si nici n-avea de gind sa treaca in rindul raposatilor. A trebuit sa topim tot tirajul si sa tiparim revista din nou. Leon a platit fara cricnire hirtia si tiparul; concluzionind sec si blajin: Pacat. Lui Sperantia, textul i-ar fi placut. Format la scoala gazetariei („Prutul", „Opinia") care azi publica stirea, miine, desmintirea si poimiine, desmintirea desmintirii, Leon a izbutit repede sa-si asume exemplar conduita si rigorile ziaristicii moderne, ce considera nu numai informatia eronata, ci si greseala de tipar capatul lumii - daramite un necrolog - sa-i spun astfel - anticipat! Preventiv, si-a schimbat titlul rubricii (de la „Inedite" la „Mai putin cunoscute") si, cum n-a izbutit sa ingroape niscaiva vii, s-a apucat de dezgropari. Aici era in largul lui! Doamne, cite vazuse, cite stia! Cu cine dialog