La 9 octombrie 2006 înceta din viaţă unul dintre cei mai populari jucători din lumea snookerului, britanicul Paul Hunter. Sursa: photobucket.com
"Îmi place să cred că fac parte dintr-un nou stil de a juca snooker. Nu exersez aşa cum o fac Steve Davis şi Stephen Hendry. Eu mă distrez. Iubesc snookerul, îl voi juca mereu, dar nu îl voi lăsa să îmi controleze viaţa. E lucrul la care mă pricep cel mai bine, dar cred că esenţial este să te bucuri de el", spunea Hunter, de trei ori câştigator al Masters-ului, a doua cea mai importantă competiţie din lumea snookerului, după Campionatul Mondial.
În aprilie 2005, Hunter afla că este bolnav de cancer, dar nu ştia cât de gravă este boala sa. Peste numai câteva luni, părul blond şi lung de odinioară, care îi adusese porecla de "Beckham al snookerului", era înlocuit de chelia specifică bolnavilor de cancer. Dar a continuat să joace snooker, chiar dacă începuse chimioterapia. A participat la unele turnee, dar uneori nu rezista nici măcar să termine un break. În sezonul 2005/2006 a câştigat un singur meci, pentru care a trebuit să trudească peste şase ore. Dar a jucat.
Cu numai cinci zile înainte de a împlini 28 de ani, Hunter murea de cancer. Avea o soţie frumoasă şi o fetiţă de 10 luni. Când doctorii l-au anunţat că mai are câteva luni de trăit, Hunter a început o campanie pentru informarea şi tratarea bolnavilor de cancer.
"Paul a fost un om care a avut totul de partea sa - un talent extraordinar, prestanţă, faimă, bogăţie, şarm şi o soţie frumoasă. Asta arată cât de repede se poate schimba totul", a spus imediat după moartea sportivului liderul snookerului mondial, Sir Rodney Walker.
Cea mai bună descriere i-a făcut-o însă Jimmy White, jucător emblematic pentru snookerul mondial. "Era un tigru la masa de snooker, dar în afara ei nu puteai întâlni un prieten mai b
