Reporterii ziarului „Adevărul" au testat pe propria piele cât de dificil este pentru una din cele 2.000 de persoane cu dizabilități locomotorii din Capitală să se deplaseze în oraş. Dacă unui om obişnuit îi ia o oră să ajungă de la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă" până la Piaţa Centrală şi înapoi, unui invalid în scaun rulant îi trebuie jumătate de zi.
Am făcut un experiment: cât de repede putem ajunge de la redacţie până în Piaţa Centrală şi înapoi. De la Kentford, la staţia de troleibuz din dreptul Universităţii Pedagogice „Ion Creangă" ajungi în maxim zece minute. Cu scaunul rulant îţi ia vreo 40.
Mai întâi trebuie să ocoleşti pe la intersecţia cu strada Mihai Viteazul. Un drum de 250 de metri, cu înclinaţie de vreo 20 de grade.
Îţi antrenezi braţele la urcuş, iar apoi, după ce ai traversat, o iei la vale folosindu-ţi palmele pe post de frâne. În staţie ne-am întâlnit cu Cornel Baran, un tânăr de 18 ani. Face baschet în scaun cu rotile. Chiar dacă merge de 13 ani în cărucior, resimte zilnic dificultăţile din trafic.
Am aşteptat împreună un troleibuz. Am rugat pe cineva să ne ajute şi am pornit la drum. Taxatoarea nu ne-e luat bani pe bilet. În schimb, toată lumea ne privea ciudat. Ne simţeam stânjeniţi. La coborâre, calvarul s-a repetat. Am răsuflat uşuraţi pe trotuar, dar numai pentru câteva minute.
FOTO: O bătrână ne-a ajutat să coborâm din troleibuz
Dacă nu erau borduri înalte, dădeam cu roţile în toate gropile pe care le-am găsit în drum. Dacă nu făceam slalom printre pietoni, ocoleam maşinile parcate aiurea.
Cu bicepşii deja antrenaţi, am ajuns la Primărie. O mică rampă de la intrare ne-a dat curaj. Am deschis uşa singuri, dar poliţiştii de gardă ne-au îndrumat către un birou de audienţe. Era închis. Până în Piaţa Centrală drumul a fost mai simplu.
FOTO: Gropile din trotuarele Capitalei, periculoase
