Poate e greu de crezut, dar economia Elvetiei nu a fost intotdeauna in cea mai buna forma. In secolul al XIX-lea, dupa cel mai scurt conflict intern din istorie, tara era intr-o stare economica proasta, in mare parte din cauza izolarii in care se afla. Alfred Escher, "tarul din Zurich", a salvat-o insa cu ajutorul unei retele solide de cai ferate si a unui tunel in Alpi. Si, desigur, a unei monede unice.
Nascut la Zurich, Escher a abandonat studiile de stiinte naturale pentru drept, iar mai tarziu a abandonat cariera academica pentru cea de om politic si director de companie. A intrat in parlamentul cantonului Zurich in 1844, in acelasi timp fiind delegat al Dietei federale. Dar talentul sau de politician abia incepea sa se manifeste. In 1849 devine presedinte al Consiliului de Stat al cantonului si al Consiliului National. Astfel va avea un cuvant important in privinta vamilor interne, a problemelor monetare si a caii feroviare. In 1852, sub conducerea sa si sub influenta ideilor sale liberale, se ia o decizie importanta: de dezvoltarea caii ferate se va ocupa sectorul privat, nu statul. Astfel in 1890 reteaua feroviara ajunsese sa se intinda pe mai mult de 1.000 km si permitea traversarea Elvetiei de la Geneva pana la Lacul Constance. Din 1853 Escher devenise si presedinte al companiilor cailor ferate.
E vorba, intr-adevar, despre o persoana tenace, dar interesele sale nu erau numai "patriotice". Escher voia sa redea familiei sale respectabilitatea pe care o avusese odinioara. De-a lungul timpului din familia sa au facut parte numerosi "burgmeisteri", deputati si cancelari. La sfarsitul secolului al XVIII-lea insa o poveste de dragoste a dus la caderea in dizgratie a numelui. Strabunicul lui Alfred a fugit cu o servitoare cu care a avut un fiu nelegitim, fapt cu urmari grave pentru familie: saracie, emigratie. Cu toate ca tatal sau a facut avere in
