D e ceva vreme Vladimir Voronin ne ameninţă cu o revoluţie, dar nu una bolşevică, ci „de catifea“. Ce să însemne oare asta: un comunist să vrea să facă o „revoluţie de catifea“? În primul rând, este vorba de o contradicţie în termeni, un oximoron, pentru că expresia are o conotaţie consacrată de răsturnare a dictaturii comuniste din Cehoslovacia de la sfârşitul anilor ’80.

Acum Voronin mai încearcă să confişte o altă formulă a dreptei moderate, aşa cum a încercat anterior, fiind la guvernare, când a trâmbiţat organizarea unei revoluţii „liberale“, care s-a limitat în fapt şi în linii mari la anularea datoriilor unor companii deţinute de clientela politică apropiată PCRM. A mai încercat Voronin, în 2005, să confişte sloganurile „revoluţiei orange“ din Ucraina, erijându-se în singurul lider care poate aduce Republica Moldova mai aproape de Europa, ca membru al UE.

Acum, în 2013, Voronin şi alţi lideri ai PCRM sunt la fel de confuzi cu privire la vectorul geopolitic al Moldovei, spunând ba una, ba alta: că vor în Uniunea Vamală Euroasiatică, dar şi că vor promova o politică proeuropeană în cazul revenirii la putere. Este vorba de o strategie de a pescui potenţiali alegători din mai multe bazine electorale: se mizează pe faptul că cei care doresc să fie împreună cu Rusia ar reţine sloganul integrării euroasiatice, iar cei care vor mai mult în Europa – pe cele ale integrării europene.

Strategia respectivă a adus anumite rezultate şi se considera până recent că ea trebuie păstrată în continuare. Ceea ce surprinde în această „alchimie“ politică este faptul că adepţii vectorului prorusesc din electoratul PCRM nu dau crezare sloganurilor proeuropene ale lui Voronin, înţelegând că este doar o strategie politică şi nimic mai mult. Mai simplu spus, vorbe. Ei îşi spun că aceştia sunt ai noştri, deci vor dori să fie alături de Rusia şi nu are cum să fie altfel. Î